ICCJ. Decizia nr. 970/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul T.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bacău, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 963 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă, motivând că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, fiind născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, în altă localitate.
Prin sentința civilă nr. 79 din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis contestația formulată de reclamantul T.G., a anulat hotărârea nr. 963 din 24 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și a dispus acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada persecuției etnice suferite de către părinții săi, fiind nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu Poiana Sărată, intrată în componența Statului ungar, în localitatea Oituz, această localitatea fiind aflată sub administrația Statului român și că reclamantul s-a născut în timpului refugiului părinților săi.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivare, recurenta a susținut că reclamantul nu a făcut dovada că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi și că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, ca persoană refugiată sau strămutată din motive de persecuție etnică.
Din copia extras înregistrată sub nr. C 1579 din 30 octombrie 2002, eliberată de către Direcția Județeană Bacău a Arhivelor Naționale, rezultă că părinții reclamantului N.T. și E.T., frații acestuia, I., M., N., P., T. și bunica M.P., figurau în tabloul refugiaților din comuna Poiana Sărată, județul Trei Scaune, fiind stabiliți în comuna Oituz, județul Bacău.
Din declarațiile martorilor V.E. și D.C. rezultă că aceștia cunosc împrejurarea că părinții reclamantului s-au refugiat, în perioada anilor 1940 - 1945, din localitatea de domiciliu, în altă localitate și că reclamantul s-a născut în orașul Râșnov, în timpul refugiului părinților săi.
în conformitate cu art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate sau care au fost refugiate.
Din interpretarea prevederilor actelor normative enunțate, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării, îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Cum, în cauză intimatul-reclamant, a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de persecuție etnică, Curtea a constatat că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2283/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 973/2006. Contencios → |
|---|
