Funcționar public. Eliberare din funcția publică de conducere. Numirea într-o funcție publică de execuție. Condiții
Comentarii |
|
Eliberarea dintr-o funcție publică de conducere, care s-a desființat ca urmare a reorganizării instituției publice, și numirea într-o funcție publică de execuție corespunzătoare nu echivalează cu o modificare a raportului de serviciu, astfel că, în această situație, îndeplinirea condiției acordului scris al funcționarului public nu mai este necesară.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 712 din 2 Martie 2006
Prin acțiuni separate, dar ulterior conexate de către Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pe de-o parte, anularea Ordinului nr. 298 din 29 aprilie 2005, emis de pârât, și pe de altă parte suspendarea menționatului ordin până la soluționarea cauzei.
Reclamantul a arătat că prin ordinul contestat, pârâtul a dispus eliberarea sa din funcția de director executiv al Direcției Teritoriale de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani și trecerea în funcția de consilier superior, în temeiul H.G. nr. 333/2005, pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic, că sus-menționatul ordin nu este motivat în fapt și în drept, fiind emis după ce, într-o acțiune disciplinară pornită împotriva sa, s-a dispus suspendarea măsurii disciplinare a trecerii sale într-o funcție inferioară.
Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea Ordinului nr. 298 din 29 aprilie 2005 emis de pârât și a repus reclamantul în funcția anterior deținută, cu plata drepturilor salariale cuvenite la zi, instanța reținând că ordinul atacat este vădit șicanator, întrucât autoritatea emisese deja la data de 21.04.2005 un alt ordin de trecere disciplinară a acestuia în aceeași funcție de execuție și, pe de altă parte, au fost încălcate prevederile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, potrivit cărora la trecerea într-o funcție inferioară este necesar acordul scris al funcționarului public.
Pârâtul a declarat recurs, susținând că instanța de fond a adoptat o soluție netemeinică și nelegală, în cauză nefiind vorba de mutarea reclamantului în cadrul altui compartiment pentru a fi necesar acordul scris al acestuia, ci de eliberarea lui din funcția publică de conducere și numirea lui într-o funcție publică de execuție corespunzătoare, ca urmare a reorganizării instituției publice și a desființării funcției publice de conducere.
Recursul este întemeiat.
Ordinul nr. 298 din 29 aprilie 2005, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al D.T.R.S.V. Vâlcea, a fost emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în baza prevederilor H.G. nr. 333/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare.
H.G. nr. 333/2005 a fost adoptată în baza art. 12 din O.U.G. nr. 17/2005, pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, care la art. 5 dispune că direcțiile teritoriale de regim silvic și vânătoare, constituite în baza O.G. nr. 41/2004, se reorganizează ca inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Prin art. 3 din aceeași ordonanță de urgență au fost desființate inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic, instituții cu personalitate juridică din subordinea Gărzii de Mediu, atribuțiile și posturile acestor inspectorate fiind preluate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Astfel, prin H.G. nr. 333/2005,art. 7 pct. B, Inspectoratele de regim silvic și de vânătoare au dobândit atribuțiile specifice controlului silvic și controlului activității de vânătoare.
Este adevărat că, potrivit art. 4 din H.G. nr. 330/2005, funcția de inspector șef este echivalentă cu cea de director executiv, însă atribuțiile celor două funcții sunt diferite, fiind apreciat cu peste 50%, împrejurare confirmată și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, care a acordat aviz favorabil pentru organizarea concursului în vederea ocupării funcțiilor de inspector șef și inspector șef adjunct, din cadrul inspectoratelor respective.
Astfel fiind, în mod greșit a reținut instanța de fond, chiar dacă în textul ordinului atacat se folosește expresia "și se mută" că, în cauză, ar fi fost vorba de o modificare a raportului de serviciu prin mutarea în cadrul altui compartiment al instituției publice, în timp ce este evident că reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere, care s-a desființat ca urmare a reorganizării instituției publice, el fiind numit într-o funcție publică de execuție corespunzătoare.
în concluzie, instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, care nu aveau incidență asupra raportului juridic dedus judecății, astfel că nu era necesar acordul scris al reclamantului, nefiind vorba de mutarea sa în cadrul altui compartiment, ci de numirea sa într-o funcție publică de execuție, ca urmare a eliberării din funcția publică de conducere.
Astfel fiind, recursul a fost admis, sentința casată, iar acțiunea respinsă ca neîntemeiată.
← Regim vamal suspensiv. Efecte juridice | Hidrocarburi. Rambursarea accizelor. Hidrocarburi folosite în... → |
---|