Hidrocarburi. Rambursarea accizelor. Hidrocarburi folosite în scop industrial și hidrocarburi folosite pentru consum propriu altul decât cel utilizat în scop tehnologic. Diferență de regim fiscal. Includerea accizelor în preț. Lipsa producerii vreunei văt
| Comentarii |
|
Potrivit art. 27 alin. (11) din O.U.G. nr. 158/2001, privind regimul accizelor, "agenții economici plătitori datorează la bugetul de stat accize (...) pentru cantitățile de uleiuri minerale folosite pentru consumul propriu, altul decât cel utilizat în scop tehnologic pentru realizarea altor produse, în limita normelor de consum admise", iar potrivit art. 28 lit. j) sunt scutite de la plata accizelor "produsele achiziționate direct de la producători sau importatori, pe bază de contracte ori direct din operațiuni de import, de către agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial". Rezultă astfel că legiuitorul a înțeles să condiționeze facilitatea fiscală în ce privește uleiurile minerale, din categoria cărora fac parte și hidrocarburile, de finalitatea utilizării acestora, opunând categoriei celor folosite "în scop industrial" și "în scop tehnologic" pe cele folosite "pentru consumul propriu".Or, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, hidrocarburile în cauză nu se regăsesc în produsele finite, aceste hidrocarburi reprezentând doar un consum propriu al sucursalelor intimatei-reclamante, altul decât cel utilizat în scop tehnologic, în scop industrial. Mai mult, în cauză rezultă că sucursalele intimatei reclamante au inclus accizele în preț, iar acestea au fost recuperate de la clienți, prin vânzarea produselor finite, astfel că nu a fost înregistrată nicio pagubă și, pe cale de consecință, nicio lezare a drepturilor și intereselor legitime ale intimatei-reclamante. Or, în conformitate cu prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. fisc., republicat, și, respectiv, art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, numai cel care este vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia are dreptul la calea administrativă de atac la organul fiscal competent și, respectiv, la acțiune în fața instanței de contencios administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 2070 din 1 Iunie 2006
Reclamanta S.N.S.S. SA București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea punctului 3 din Decizia nr. 403 din 30.12.2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, și a punctului 8 din procesul-verbal de control nr. 4723 din 9.06.2004, întocmit de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, și obligarea pârâtelor la restituirea accizelor în cuantum de 5 miliarde ROL.
Reclamanta a arătat că organele fiscale i-au refuzat rambursarea sumei solicitate cu titlu de accize, motivând că nu beneficiază de restituire în condițiile în care cuantumul acestora a fost cuprins în costul de producție al produselor și au fost recuperate prin prețul de vânzare.
A mai arătat reclamanta că perioada supusă verificării a fost cuprinsă între 1.03.2002 și 30.09.2003, iar cererea de rambursare a sumei totale de 5 miliarde ROL s-a făcut în baza dispozițiilor art. 28 lit. g) și j) din O.U.G. nr. 158/2001 cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 163/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001.
S-a menționat în acțiune că S.N.S.S. SA a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (3) din H.G. nr. 163/ 2002 cu privire la documentele justificative pe care organul fiscal trebuie să le aibă în vedere cu ocazia analizării cererilor de restituire a accizelor.
Reclamanta a susținut că nu i se poate nega dreptul de a beneficia de restituirea accizelor aferente materiilor prime folosite în scop industrial, cu atât mai mult cu cât legislația fiscală nu interzice aceasta în situația în care contribuabilul, din eroare, a înregistrat suma pe cheltuiala deductibilă și a recuperat-o din prețul de cost al produsului finit.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat în parte decizia nr. 403 din 30.12.2004 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală (pct. 3) și procesul-verbal de control nr. 4723 din 9.06.2004 încheiat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (pct. 8), a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de rambursarea sumei de 4.324.504.095 ROL cu titlu de accize, conform raportului de expertiză, și a obligat pârâții la cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța a reținut că pentru perioada supusă controlului, respectiv 1.03.2002-30.09.2003, reclamanta îndeplinea condițiile legale prevăzute de art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001 aprobată prin Legea nr. 523/2001 și că beneficiază de scutire de la plata accizelor.
în consecință, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru suma de 4.324.504.905 lei, stabilită prin expertiza efectuată în cauză.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, care au arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001, considerând greșit că produsul accizabil - motorina - ar fi fost folosit în scop industrial de către reclamantă și că instanța de fond nu a dat nicio semnificație juridică împrejurării că reclamanta nu a evidențiat accizele în contul "alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate", ci în contul "cheltuieli", ceea ce a condus la recuperarea contravalorii lor de la clienți, prin vânzarea produselor finite, astfel că aceasta nu a înregistrat nicio vătămare.
Recursurile sunt întemeiate.
Instanța de fond, admițând în parte acțiunea, a reținut că cererea intimatei-reclamante îndeplinește condițiile art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 523/ 2002, precum și condițiile prevăzute la art. 16 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001, aprobate prin H.G. nr. 163/2002.
într-adevăr, potrivit acestor prevederi legale, sunt scutite de la plata accizelor hidrocarburile ciclice achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial.
în cauză, este necontestat că, în perioada supusă controlului, sucursalele intimatei-reclamante au folosit în activitatea desfășurată diferite cantități de motorină, combustibil tip M și combustibil calor extra 1, pentru care s-a cerut rambursarea accizelor în sumă totală de 5 miliarde ROL.
De asemenea, este necontestat că aceste hidrocarburi au fost folosite de către sucursale, fie drept combustibil pentru centralele de producere a agentului termic și apă caldă pentru populație, fie drept carburanți pentru utilaje, ori pentru extracția sării.
Organele fiscale au susținut că cererea de rambursare a accizelor nu îndeplinește condițiile legale, hidrocarburile respective nefiind folosite în scop industrial, deoarece nu se regăsesc în componența produselor finite, ci au fost folosite în activitatea desfășurată de către sucursale, potrivit obiectului lor de activitate.
Instanța de fond a reținut, însă, că cererea formulată de către agentul economic îndeplinește condițiile legale, în acest sens fiind și opinia expertului contabil care a ajuns la concluzia că reclamanta are dreptul la rambursarea sumei de 4.324.504.095 ROL.
Curtea de apel nu s-a referit, în motivarea hotărârii, la împrejurarea invocată de către organele fiscale, necontestată de reclamantă, că valoarea accizelor a fost inclusă în preț și a fost recuperată de la clienți prin vânzarea produselor finite.
Concluzia instanței de fond, că cererea de rambursare a accizelor îndeplinește cerințele art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/ 2001, este lipsită de temei legal.
Astfel, instanța de recurs reține că soluționarea cauzei de față depinde de răspunsul care se dă la întrebarea dacă hidrocarburile respective au fost folosite sau nu în scop industrial, așa cum cer prevederile art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001.
Din conținutul reglementărilor O.U.G. nr. 158/2001 rezultă că legiuitorul a folosit, în ceea ce privește uleiurile minerale (din care fac parte și hidrocarburile, potrivit anexei 1 pct. C), două sintagme similare: "în scop industrial" și "în scop tehnologic", în opoziție cu sintagma "consum propriu".
Astfel, potrivit art. 28 lit. j), sunt scutite de la plata accizelor, hidrocarburile ciclice achiziționate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenții economici, pentru utilizarea în scop industrial.
Pe de altă parte, potrivit art. 27 alin. (11), agenții economici plătitori datorează la bugetul de stat accize și pentru cantitățile de uleiuri minerale folosite pentru consumul propriu, altul decât cel utilizat în scop tehnologic pentru realizarea altor produse, în limita normelor de consum admise.
Or, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, hidrocarburile în cauză nu se regăsesc în produsele finite obținute, aceste hidrocarburi reprezentând doar un consum propriu al sucursalelor intimatei-reclamante, altul decât cel utilizat în scop tehnologic, în scop industrial.
Astfel fiind, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 28 lit. j) din O.U.G. nr. 158/2001, ci sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență.
în ceea ce privește dispozițiile art. 16 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 163/2002, rezultă că este vorba de condiții de formă (documentele justificative care trebuie anexate la cererea de rambursare), care trebuie îndeplinite cumulativ cu condiția de fond prezentată și analizată mai sus.
Totodată, în cauză, rezultă că sucursalele intimatei-reclamante au inclus accizele în preț, iar acestea au fost recuperate de la clienți, prin vânzarea produselor finite, astfel că nu a fost înregistrată nicio pagubă și, pe cale de consecință, nicio lezare a drepturilor și intereselor legitime ale intimatei-reclamante.
Or, din prevederile art. 175 alin.(1) C. proc. fisc. și, respectiv, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, numai cel care este vătămat în drepturile sale ori interesele legitime printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia are dreptul la calea administrativă de atac la organul fiscal competent și, respectiv, la acțiune în fața instanței de contencios administrativ.
în ceea ce privește expertiza contabilă, rezultă că expertul și-a depășit domeniul său de competență, făcând aprecieri și ajungând la concluzia că agentul economic are dreptul la rambursarea accizelor solicitate, deși doar instanța de judecată este abilitată de lege să realizeze activitatea de jurisdicție, să "spună dreptul" în cauza cu care a fost învestită.
Astfel fiind, concluziile expertului contabil trebuiau înlăturate, soluționarea cauzei depinzând de interpretarea actelor normative incidente, așa cum s-a arătat mai sus, iar nu de interpretarea unor operațiuni, evidențe etc., contabile.
în concluzie, recursurile au fost admise, sentința atacată casată, iar acțiunea respinsă.
| ← Funcționar public. Eliberare din funcția publică de... | Funcționari publici. Reprezentarea în comisiile de disciplină... → |
|---|
