Titlu de creanță și titlu executoriu. Diferență de regim juridic. Procedura de contestare. Temei legal și instanță competentă material
Comentarii |
|
Din interpretarea prevederilor art. 137 alin. (2) și art. 175 alin (1) din C. proc. fisc. rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.Astfel, dacă titlul de creanță și orice alt administrativ fiscal pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art. 175 și urm. din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, republicat, contestația împotriva titlului executoriu va urma procedura stabilită prin art. 169 din același act normativ, instanța competentă material să judece contestația fiind judecătoria, ca instanță de executare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1945 din 26 Mai 2006
Prin contestația la executare înregistrată la 3 martie 2005, completată la 5 mai 2005, contestatorul Biroul Notarului Public M.D.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, anularea înștiințării de plată nr. 2853 din 15.02.2005, a somației nr. 6042 din 11.04.2005 și a titlului executoriu nr. 2238 din 8.04.2005 emise de intimată.
Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a contestației precizate în favoarea Tribunalului Bihor, reținând că împotriva actului administrativ fiscal se poate formula contestație în baza art. 174-187 C. proc. fisc., contestație care se depune la organul fiscal care a emis actul atacat, iar decizia acestui organ se poate ataca la instanța de contencios administrativ, respectiv tribunalul, competentă potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a contestației la executare precizate formulată împotriva somației nr. 6042 din 11.04.2005 și a titlului executoriu nr. 2238 din 8.04.2005, reținând că, potrivit prevederilor art. 400 C. proc. civ., competența de soluționare a contestațiilor la executare revine instanței de executare care, conform art. 373 alin. (2) din același cod este judecătoria în a cărei circumscripție urmează a se face executarea.
Prin aceeași sentință, Tribunalul Bihor a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Oradea pentru soluționarea acestuia.
Soluționând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 23 din 10 februarie 2006 a disjuns capătul de cerere privind contestația formulată împotriva titlului executoriu nr. 2238 din 8.04.2005 de capătul de cerere privind contestația la executare formulată împotriva somației nr. 6042 din 11.04.2005; a stabilit competența de soluționare a contestației formulată împotriva titlului executoriu în favoarea Tribunalului Bihor și a contestației la executare formulată împotriva somației în favoarea Judecătoriei Oradea.
Instanța a reținut că somația nr. 6042 din 11.04.2005 emisă de C.A.S. Bihor este un act de executare și poate fi atacată cu contestație la executare care, conform dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc. fisc. coroborate cu cele ale art. 400 C. proc. civ., se introduce la instanța de executare competentă, în speță Judecătoria Oradea.
Cu privire la titlul executoriu nr. 2238 din 8.04.2005, instanța a reținut că este un act administrativ, iar pentru contestarea lui se prevede o procedură specială în cuprinsul Titlului IX din C. proc. fisc., astfel încât competența de soluționare a acestui capăt de cerere revine Tribunalului Bihor, ca instanță de contencios administrativ.
Reclamantul a declarat recurs susținând că cererea cu care a investit instanța, fiind o contestație la executare, este de competența judecătoriei.
Recursul este întemeiat.
Rezolvarea cauzei de față depinde de răspunsul la întrebarea dacă titlul executoriu emis de organul de executare competent, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, este un act de executare sau este un act administrativ fiscal, în sensul prevederilor art. 41 din acest cod.
Din prevederile art. 137 C. proc. fisc. rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
De asemenea, din prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. fisc. rezultă că titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ fiscal.
Astfel, rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Deci, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și cu regimuri juridice diferite.
Este adevărat că titlul de creanță, și orice alt act administrativ fiscal, poate fi contestat la organul fiscal competent potrivit regulilor de la art. 175 și urm. din Capitolul I al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, dar această procedură nu este aplicabilă și în ceea ce privește contestarea executării titlurilor executorii.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) C. proc. fisc., contestația la executare silită poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cazul titlului executoriu de față nu există o altă procedură de contestare a executării lui, iar prevederile art. 175 și urm. C. proc. fisc., la care s-a raportat Curtea de apel, reglementează procedura recursului administrativ împotriva actelor administrative fiscale în înțelesul dat de art. 41 din același cod.
în concluzie, având în vedere că somația nr. 6042 din 11.04.2005 și titlul executoriu nr. 2238 din 8.04.2005 sunt acte juridice de executare, contestarea executării lor atrage, potrivit art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., competența judecătoriei ca instanță de executare.
Astfel fiind, recursul a fost admis, sentința atacată casată și, rejudecându-se conflictul negativ de competență, s-a stabilit competența Judecătoriei Oradea pentru soluționarea contestației la executare privind titlul executoriu și somația de plată.
← Competența instanței de contencios administrativ de a... | Excepție de nelegalitate. Admisibilitate → |
---|