ICCJ. Decizia nr. 1079/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1079/2007
Dosar nr. 2827/59/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.G. SA Timişoara a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii M.T.C.T. şi C.J. Timiş să se admită excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 77 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005.
În motivarea cererii reclamanta susţine că art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare menţionează: contravenţiile prevăzutela art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h) şi lit. m), se constată şi se sancţionează de către organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor, municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ - teritorială, sau, după caz în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire desfiinţare.
Susţine reclamanta că dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Norme, prin care se deleagă consiliului judeţean atribuţiile primăriilor de comună, în materia autorizării construcţiilor, sunt nelegale, contravenţiile prevederilor Legii nr. 50/1991,
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 206 din 20 iunie 2006, a admis excepţia invocată de reclamantă şi a constatat nelegalitatea articolului invocat.
În motivarea sentinţei se arată că, prin procesul - verbal de contravenţie din 18 noiembrie 2005, pârâtul C.J. Timiş a sancţionat contravenţional pe reclamanta SC M.G. SA Timişoara, în temeiul art. 26 alin. (2) raportat la art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, pentru executarea fără autorizaţie valabilă a lucrărilor de construcţie la un imobil situat în comuna Ghiroda.
Aplicarea sancţiunii s-a făcut în baza prevederilor art. 77 alin. (3) din Normele de aplicare ale Legii nr. 50/1991, care prevăd posibilitatea încheierii unui protocol în sensul derogării de la cerinţele legii, cu privire la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor în materie.
În cauză, autorizaţia de construcţie s-a eliberat, potrivit competenţelor legale, de Primarul Comunei Ghiroda, iar procesul - verbal de contravenţie a fost încheiat de C.J. Timiş.
Procesul - verbal de contravenţie a fost încheiat de C.J. Timiş în baza prevederilor art. 77 alin. (3) din Norme, care dispune că, prin excepţie de la prevederile art. 32 alin. (1) şi art. 47 alin. (1) din lege, până la numirea unei persoane cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din cadrul propriu al primăriei, certificatele de urbanism, respectiv autorizaţiile de construire – desfiinţare, se vor putea emite de consiliul judeţean pe bază de protocol încheiat în acest scop, cu consiliul local, în conformitate cu prevederile legii.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că Legea nr. 50/1991, republicată nu permite o asemenea delegare de competenţa în materia eliberării certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire - desfiinţare.
În consecinţă, instanţa de fond a considerat că Normele metodologice mai sus arătate sunt nelegale şi adaugă la lege.
Împotriva acestei Hotărâri a declarat recurs pârâtul C.J. Timiş invocând motivele prevăzute de art. 304 punctul 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că prevederile art. 77 alin. (3) din Norme sunt norme de interpretare ce permit aplicarea legii la diversele situaţii apărute în practică prin urmare, nu adaugă la lege.
Au fost invocate dispoziţiile art. 45 alin. (3) şi (4) şi a art. 7 alin. (13) din Legea nr. 50/1991.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 50/1991, cu modificările şi completările ulterioare, autorizaţiile de construire se emit de primarii comunelor, pentru lucrările ce se execută în intravilanul localităţilor componente, în vederea realizării de locuinţe individuale şi a anexelor gospodăreşti ale acestora, precum şi, cu avizul structurilor de specialitate din cadrul consiliilor judeţene, potrivit art. 45 alin. (3), în vederea executării lucrărilor la celelalte categorii de construcţii, la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, în condiţiile art. 10 lit. a) şi ale art. 45 alin. (3) şi cu avizul arhitectului şef al judeţului şi în intravilanul comunelor pentru construcţii reprezentând anexe gospodăreşti şi ale exploataţiilor agricole, până la 100 metri pătraţi.
Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 prevede o singură derogare de la aceste reglementări legale, permiţând structurilor specializate din cadrul consiliilor judeţene să acorde asistenţă tehnică de specialitate şi să avizeze documentaţiile depuse pentru emiterea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construcţie emise de primăriile comunelor care nu au structuri de specialitate şi numai la cererea acestora.
Ca o consecinţă a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, art. 27 alin. (3) din acelaşi act normativ reglementează dreptul emitentului autorizaţiei, în speţă a organelor de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, de a aplica sancţiunile prevăzute de această lege, pentru fapte săvârşite în unitatea administrativ - teritorială respectivă.
În raport de prevederile legale enunţate referitoare la condiţiile şi persoanele abilitate să emită autorizaţii de construcţie şi să aplice sancţiuni în caz de nerespectare a regimului construcţiilor, de strictă interpretare, este evident că, aşa cum corect a stabilit şi prima instanţă, dispoziţiile art. 77 din Norme, prin care se deleagă consiliului judeţean, pe bază de protocol încheiat cu consiliul local interesat, până la numirea unei persoane cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din cadrul aparatului propriu al primăriei, atribuţiile primarului de emitere a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau desfiinţare, sunt nelegale, reprezentând o adăugare la dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. f) şi art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Având în vedere argumentele mai sus expuse, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţată de instanţa de fond, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Timiş împotriva sentinţei civile nr. 206 din 20 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1092/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
