ICCJ. Decizia nr. 505/2007. Contencios. Litigiu privind evidenţa informatizată a persoanei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 505/2007
Dosar nr. 2855/36/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 255/CA/2006 reclamanta D.G.P. – M.A.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.G., restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în statele U.E., pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivare reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Grecia, la data de 23 februarie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi Grecia, ratificat prin HG nr. 635/1994.
Reclamanta a mai arătat că potrivit art. 55 din Legea nr. 248/2005 măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, pot fi transformate în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, iar în raport cu înscrisurile la dosar reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile legale în vederea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 336 din 15 mai 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată, instanţa dispunând restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Grecia, pe o perioadă de un an.
Împotriva hotărârii pronunţate a declarat apel reclamanta, opinând că instanţa se află în situaţia de a dispune asupra restrângerii dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul tuturor statelor membre ale U.E., pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin Decizia civilă nr. 14/ CA din 11 august 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 336/ CA din 15 mai 2006 a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă că potrivit art. 39 din Legea nr. 248/2005, în situaţia prevăzută de art. 38 lit. a) din acelaşi act normativ, măsura se dispune, la solicitarea D.G.P., cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana. Totodată instanţa a apreciat că din coroborarea prevederilor art. 39 din Legea nr. 248/2005 cu dispoziţiile art. 52 din acelaşi act normativ, nu poate fi încălcat dreptul constituţional la liberă circulaţie în străinătate pentru toate statele U.E.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.P. – M.A.I. criticând-o pentru nelegalitate prin încălcarea şi aplicarea greşită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată că metoda sistematică de interpretare a normelor juridice priveşte modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin încadrarea sa în economia actului normativ din care face parte.
Astfel că prin coroborarea dispoziţiilor art. 52, 38 şi 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2006 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate trebuie să se refere la toate statele membre ale U.E.
Recursul a fost admis pentru următoarele considerente.
Din oficiu instanţa constată că s-au încălcat normele de competenţă materială în soluţionarea cauzei.
Tribunalul Constanţa a fost sesizat de D.G.P. – M.A.I. cu cererea prin care a solicitat ca în temeiul art. 38 lit. a), 39 şi 52 din Legea nr. 248/2005, să se admită restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie pentru o perioadă de 3 ani a pârâtului M.G.
Cererea a fost soluţionată în fond de Tribunalul Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi în apel de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul cererii poartă asupra unui drept civil al liberei circulaţii a cetăţenilor români.
Conform art. 25 din Constituţia României „dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate este garantat" iar legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept".
Prin art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 se reglementează restrângerea dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români.
În cauză se constată că obiectul cererii nu îl reprezintă aşa cum este reglementat în art. 8 din Legea nr. 554/2004 cererea unei persoane care „se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri".
Legea nr. 248/2005 nu prevede într-adevăr competenţa instanţei de contencios administrativ în cazul reglementat prin art. 38 şi art. 39 dispunând că cererea privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în situaţia prevăzută de art. 38 lit. a) se dispune de către tribunalul în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ permite prin precizarea din finalul art. 10, ca prin legi speciale să fie consacrată altă competenţă materială decât cea din prima parte a textului, respectiv în situaţia legilor speciale care reglementează în mod derogator competenţa de soluţionare a cererilor în contencios administrativ.
Astfel, în cauză, Legea specială nr. 248/2005 nu reglementează o competenţă a secţiei de contencios administrativ, făcând trimitere la competenţa tribunalului care nu poate fi decât o competenţă de drept comun întrucât nu ne aflăm în prezenţa unei cereri în sensul art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, în cauză apreciindu-se că cererea este de contencios administrativ, s-au exercitat şi judecat 3 căi de atac incluzând fond, apel şi recurs deşi conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 în materia contenciosului administrativ există o singură cale de atac şi anume recursul.
Cum problema competenţei reprezintă o excepţie peremptorie şi dirimantă, constatând întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. prin admiterea recursului conform art.312 C. proc. civ. vor fi casate hotărârile atacate şi trimisă cauza la instanţa competentă material, Tribunalul Constanţa, care va analiza şi motivul de nelegalitate ce priveşte fondul cauzei, respectiv întrunirea condiţiilor prevăzută de art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.P. – M.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 14/ CA din 11 august 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia civilă nr. 14/ CA din 11 august 2006 a Curţii de Apel Constanţa şi sentinţa civilă nr. 336 din 15 mai 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ, şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 498/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1079/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
