ICCJ. Decizia nr. 1156/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1156/2007
Dosar nr. 3692/39/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 234 din 18 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta D.A., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, a dispus anularea Hotărârii nr. 103 din 19 iunie 2006 emisă de pârâtă şi stabilit că reclamanta este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, înscrisuri şi declaraţiile unor martori, că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamanta şi ceilalţi membrii ai familiei sale s-au refugiat, începând din septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Şipotele Sucevei, ocupată de trupele ruseşti, în localitatea Izvoarele Sucevei, rămasă sub autoritatea statului român.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs C.J.P. Suceava, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât reclamanta nu a făcut dovada refugiului cu acte oficiale.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
Ori, din declaraţiile autentificate ale martorilor I.V. şi T.A., audiaţi şi nemijlocit de instanţa de fond, coroborate cu adeverinţa din 9 februarie 2006, eliberată de Comitetul executiv al satului Şepit, regiunea Cernăuţi din Ucraina, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamanta împreună cu familia acesteia s-a refugiat, în luna septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Şipotele Sucevei, ocupată de trupele ruseşti, în localitatea Izvoarele Sucevei, rămasă sub autoritatea statului român.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Suceava, împotriva sentinţei nr. 234 din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1160/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
