ICCJ. Decizia nr. 1219/2007. Contencios. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1219/2007
Dosar nr. 4857/1/2006
Şedinţa publică din 27 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la titlu înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. de dosar 7005/2005, contestatorul M.C.C. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii A.O.R.A.I. şi R.A.A.P.P.S., să se dispună lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării corecte a sentinţei civile nr. 212 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că dispozitivul este ambiguu prin folosirea sintagmei „aripa de sus (partea)" şi nu sunt menţionate caracteristicile spaţiului ce trebuie predat, fiind reţinută greşit adresa imobilului.
S-a mai arătat că nu s-a stabilit cu claritate termenul de la care încep să îşi producă efectele penalităţile în sarcina M.C.C., având în vedere valoarea excesiv de oneroasă a acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 1/2006 din 6 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, contestaţia formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că inadvertenţele invocate de contestatoare nu reprezintă dispoziţii susceptibile de interpretare pe calea contestaţiei la titlu, unele fiind erori a căror îndreptare putea fi solicitată în condiţiile art. 281 C. proc. civ., iar altele, aspecte care puteau fi analizate în cadrul unui eventual recurs, cale de atac pe care însă contestatoarea nu a exercitat-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.C.C., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate prin prisma art. 3041 C. proc. civ., opinând, pe de o parte, că se impune modificarea sentinţei atacate în ce priveşte îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 212 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, iar, pe de altă parte, că momentul naşterii potenţialei obligaţii pecuniare este strict condiţionat de îndeplinirea prealabilă, de facto, a obligaţiei stabilită de instanţă în sarcina pârâtei R.A.A.P.P.S., de a transmite imobilul în administrarea sa, astfel încât sancţiunea unei penalităţi pe zi de întârziere ar fi trebuit să curgă începând cu data încheierii cu R.A.A.P.P.S. a protocolului de primire a imobilului în speţă.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Ca o primă critică a sentinţei atacate, recurentul contestator opinează că soluţia instanţei de fond este nelegală şi solicită modificarea sentinţei atacate în sensul îndreptării erorilor materiale conţinute în dispozitivul sentinţei civile nr. 212/2005.
În raport cu acest aspect, prima instanţă a apreciat că inadvertenţele invocate de contestatoarea M.C.C. nu reprezintă dispoziţii susceptibile a fi interpretate pe calea contestaţiei la titlu, fiind simple erori materiale.
În conformitate cu prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri, pot fi îndreptate din oficiu, sau la cerere.
Aşadar, având în vedere faptul că în cuprinsul unei hotărâri se pot strecura erori sau omisiuni care trebuie îndreptate, legiuitorul a reglementat, prin textul de lege amintit, procedura de urmat în acest caz.
Curtea constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că inadvertenţele arătate în cuprinsul contestaţiei reprezintă erori materiale în înţelesul art. 281 C. proc. civ., a căror îndreptare putea fi solicitată potrivit procedurii instituite prin acest text de lege.
De altfel, însuşi recurentul contestator solicită, prin motivele de recurs, modificarea sentinţei atacate şi îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinţei în speţă.
În ce priveşte celelalte critici formulate de recurentului contestator, Curtea apreciază că indiferent de forma sau aspectul contestaţiei la executare, prin aceasta nu se poate urmări modificarea sau desfiinţarea hotărârii atacate, în caz contrar aducându-se atingere puterii lucrului judecat.
Singura excepţie în cazul contestaţiei la titlu este cea prevăzută de art. 399 alin. ultim C. proc. civ., text de lege neaplicabil în cazul de faţă.
În acest context, prima instanţă a apreciat în mod corect că aspectele invocate de contestator puteau fi analizate în cadrul unui eventual recurs, cale de atac neexercitată însă de către acesta, iar că depunerea planului de identificare a imobilului în litigiu nu poate conduce la lămurirea întinderii dispozitivului, întrucât acest înscris nu a fost administrat în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa nr. 212/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursului declarat de M.C.C., împotriva sentinţei civile nr. 1/2006 din 6 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1202/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1279/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
