ICCJ. Decizia nr. 1279/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1279/2007
Dosar nr. 2794/35/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acţiunea în contencios administrativ înregistratăla Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. 2794/35/2006, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Bihor, anularea Hotărârii nr. 12797 din 21 iulie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 şi constatarea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că părinţii săi, în noiembrie 1940 s-au refugiat, în urma Dictatului de la Viena, din localitatea de domiciliu Crasna, jud. Sălaj, în Bucureşti, din cauza persecuţiilor etnice exercitate de regimul hortyst. A mai arătat reclamantul că s-a născut la data de 26 iulie 1942 în Bucureşti, după refugierea părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 152/ CA-PI din 25 septembrie 2006 a Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului M.V., a anulat Hotărârea nr. 12797 din 21 iulie 2006, emisă de C.J.P. Bihor şi a obligat-o să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 12797/2006, pârâta C.J.P. Bihor a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 105/1999 aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuţiilor etnice, reclamantul nu era născut la data strămutării şi nu avea domiciliu unde să fie strămutat.
În baza probelor administrate în cauză şi din interpretarea teleologică a prevederilor legii, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine în esenţă că reclamantul nu era născut la momentul refugierii părinţilor săi, nici măcar conceput, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 26 iulie 2006, în localitatea Bucureşti, după ce, în anul 1940, în urma Dictatului de la Viena, părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în judeţul Sălaj, ocupat de trupele hortyiste.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul-reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 152/ CA-PI din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1219/2007. Contencios. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 1400/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
