ICCJ. Decizia nr. 1202/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1202/2007
Dosar nr. 15754/1/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2530 din 29 iunie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de F.I. împotriva sentinţei civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A. din 4 iunie 1996, excepţie invocată de reclamanta (în excepţie) B.R.U.R.G.C. – P.M.G.
Împotriva deciziei nr. 2530 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare reclamanta (în excepţie) B.R.U.R.G.C. – P.M.G., invocând art. 317 alin. (l) pct. l şi art. 318 alin. (l) C. proc. civ.
Cu referire la art. 317 alin. (l) pct. l C. proc. civ., contestatoarea susţine că procedura de citare pentru termenul din 29 iunie 2006 când a fost judecat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fot îndeplinită cu încălcarea prevederilor art. 88 pct. 1, 2, 4, 5 şi 6, ale art. 100 pct. 3, 4, 5 şi 6 C. proc. civ., întrucât citaţia nu a fost însoţită de copia recursului, motivele de recurs nu au fost comunicate contestatoarei, citaţia a fost afişată la uşa instanţei cu doar 2 zile înainte de termen, nu a fost indicat corect numărul dosarului, denumirea şi sediul părţii, nu s-a menţionat funcţiunea celui care a încheiat, nu se identifică actul de procedură şi nu se menţionează afişarea copiei recursului. Pentru aceste motive, se susţine că actul de procedură este lovit de nulitate absolută.
Cu referire la art. 318 alin. (l) C. proc. civ., contestatoarea susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiei tardivităţii recursului invocată de recurentul F.l.
Se mai susţine că instanţa de recurs, prin Decizia pronunţată, a încălcat prevederile art. 313 C. proc. civ., întrucât în ipoteza casării sentinţei atacate trebuia să trimită cauza, pentru o nouă judecată, instanţei de fond.
Contestatoarea mai susţine şi faptul că, prin Decizia atacată cu contestaţie în anulare, instanţa de recurs a depăşit limitele puterii judecătoreşti, încălcând principiul liberului acces la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, întrucât s-a pronunţat asupra altor motive decât cele invocate în cererea de recurs, şi anume excepţia tardivităţii cererii de constatare a nelegalităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei de interes a contestatoarei. Totodată, se arată că instanţa de recurs a soluţionat recursul pe excepţia inadmisibilităţii, cu referire la art. 4 alin. (l), art. 27, 28 şi 31 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care însă nu prevăd o asemenea excepţie. În final, în susţinerea tezei admisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contestatoarea invocă practica Înaltei Curţi, făcând trimitere la Decizia nr. 5557 din 18 noiembrie 2005.
Analizând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor invocate de contestatoarea B.R.U.R.G.C. – P.M.G., în raport cu dispoziţiile art. 317 alin. (l) pct. l şi art. 318 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu referire la motivele invocate de contestatoare în temeiul art. 317 alin. (l) pct. l C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 29 iunie 2006, întrucât, din analiza actului de procedură, se constată că citaţia a fost afişată cu doar 2 zile înainte de termenul de judecată, iar denumirea părţii şi adresa acesteia sunt greşit menţionate, ceea ce, în raport cu prevederile art. 88 alin. (l) pct. 4 şi 5 cu referire la alin. (2) al aceluiaşi articol, art. 94 alin. (3) şi art. 100 alin. (3) cu referire la alin. (l) pct. 4 C. proc. civ., atrage nulitatea actului în condiţiile în care partea nu s-a prezentat la termenul fixat pentru soluţionarea recursului.
Sub aspectul îndeplinirii procedurii de citare, se reţine şi faptul că dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în considerarea cărora s-a procedat la citarea părţilor prin afişare la uşa instanţei, au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 647/2006, inclusiv sub aspectul modalităţii de citare a părţilor. Astfel, Înalta Curte va constata că susţinerile contestatoarei sunt întemeiate, întrucât nu a fost legal îndeplinită procedura de citare pentru ziua când s-a judecat recursul.
Cu referire la încălcarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate criticile contestatoarei, întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reglementare cu caracter special, potrivit cărora, „în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere".
Motivele invocate în contestaţia în anulare în temeiul art. 318 alin. (l) C. proc. civ., nu pot fi primite, întrucât acestea, vizând împrejurarea că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de recurentul (pârât în excepţia de nelegalitate) F.I. şi a soluţionat cauza pe calea excepţiei de inadmisibilitate, sunt relative la respectarea drepturilor procesuale ale acestei părţi şi nu sunt de natură a prejudicia drepturile şi interesele contestatoarei, intimată în recurs (reclamantă în excepţia de nelegalitate) B.R.U.R.G.C. – P.M.G. Pentru aceste considerente, faţă de motivele invocate de contestatoare, Înalta Curte retine că instanţa de recurs nu a depăşit limitele puterii judecătoreşti, nu a încălcat principiul liberului acces la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil.
Susţinerile contestatoarei referitoare la admisibilitatea excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 vizează interpretarea şi aplicarea dată de instanţa de recurs dispoziţiilor legale incidente pe fondul cauzei, astfel că nu se circumscriu ipotezelor reglementate prin art. 317 alin. (1) pct. l şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pentru a putea fi analizate pe calea contestaţiei în anulare, admisibilă numai în situaţiile expres prevăzute de lege.
În consecinţă, Curtea va admite contestaţia, în raport cu prevederile art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. civ., va anula Decizia atacată şi va dispune rejudecarea recursului declarat de F.I., împotriva sentinţei civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, împotriva sentinţei civile nr. 495/2005 a Curţii de Apel Cluj.
În consecinţă, se va stabili termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de B.R.U.R.G.C. – P.M.G. cu privire la Decizia nr. 2530 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Anulează Decizia atacată.
Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 20 aprilie 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1160/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1219/2007. Contencios. îndreptare eroare... → |
|---|
