ICCJ. Decizia nr. 148/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 148/2007
Dosar nr. 11940/1/2006
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantă R.A.J.A.C. Iaşi a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi să se dispună anularea procesului - verbal din 05 mai 2005 şi a Deciziei nr. 5 din 06 mai 2005 ca netemeinice şi nelegale întrucât în cadrul regiei este organizat controlul financiar preventiv conform prevederilor Legii nr. 30/1991 a Normelor metodologice nr. 63943/1991 aprobată prin HG nr. 720/1991.
Cu privire la achiziţiile publice, reclamanta arată că nu avea obligaţia să aplice OUG nr. 60/2001 deoarece produsele achiziţionate nu au efect nemijlocit în activitatea regiei, respectiv captarea, transportul şi furnizarea apei şi care dă caracterul de activitate relevantă, iar potrivit art. 8 alin. (4) este o autoritate contractantă care desfăşoară activităţi relevante nefiindu-i aplicabile prevederile ce reglementează achiziţiile publice, pentru aceste produse, respectiv pliante, penar, ceas, suport - telefon, suport - birou.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii întrucât după anul 2000 reclamanta avea obligaţia organizării controlului financiar preventiv conform OG nr. 119/1999 şi a Normelor metodologice iar cu privire la achiziţiile publice din conţinutul contractelor încheiate, în afară de obiectele enumerate în acţiune s-au achiziţionat şi servicii de concepere şi tipărire a materialelor direct legate de obiectul principal de activitate.
Contractele cu SC P. SRL nu port viza de control preventiv şi s-au încheiat fără licitaţie aşa cum prevede OUG nr. 60/2001.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 83/ CA din 10 iulie2006 a respins acţiunea ca nefondată, constatând că în mod justificat s-a reţinut faptul că R.A.J.A.C Iaşi nu a organizat şi nu a exercitat controlul financiar preventiv conform OG nr. 119/1999 şi a Normelor metodologice prin ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 123/2001.
Nu s-a primit afirmaţia reclamantei că nu avea obligaţia de a aplica procedura prevăzută de OUG nr. 60/2001 în condiţiile în care făcând parte din categoria unităţilor menţionate la art. 5 alin. (1) lit. a), pentru contractele încheiate perioada 2001-2003, valoarea depăşeşte pragul de 40.000 euro, iar conform art. 13 lit. a) şi b) procedura de cerere - ofertă ce s-a utilizat era interzisă.
În termen legal reclamanta a declarat recurs invocând că actele atacate în procesul-verbal din 5 mai 2005 şi Decizia nr. 5 din 6 mai 2005 sunt netemeinice şi nelegale invocând că nu avea obligaţia de a aplica prevederile OUG nr. 60/2001, fiind autoritate contractantă cu activitate relevantă şi nu a achiziţionat echipamente necesare desfăşurării de activităţi relevante. Cu toate acestea a încheiat contractul cu SC P. SRL aplicând procedura prevăzută de art. 9 lit. d) din OUG nr. 60/2001 respectiv cererea de ofertă.
Se constată că motivele de recurs sunt o reluare a acţiunii fără a se aduce critici ale hotărârii recurate sub aspectul înlăturării apărărilor împotriva celor două acte încheiate de pârâtă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul este nefondat.
Reclamanta a atacat în contencios procesul - verbal de inspecţie de audit pe tema achiziţiilor de bunuri făcute în perioada 2001-2004 de la SC P. SRL şi Decizia de soluţionare a contestaţiei în conformitate cu prevederile art. 26 din OG nr. 119/1999. Motivul privind neorganizarea controlului financiar preventiv după 01 ianuarie 2000 cu norme specifice de control preventiv, înlăturat motivat de prima Instanţă, nu a mai fost formulat ca critică în recurs.
Motivul de recurs ce vizează achiziţiile publice şi inaplicabilitatea OUG nr. 60/2001 este de asemeni nefondat.
Instanţa de Fond a analizat detaliat modul de încheiere a celor cinci contracte în 2001 şi respectiv 2003 constatând ignorarea cadrului legal stabilit pentru obţinerea contractelor de achiziţie publică angajarea unor cheltuieli pentru achiziţionarea unor bunuri pentru care nu a putut justifica modul de utilizare în condiţiile în care aceasta administra domeniul public, cu statut de entitate publică în înţelesul art. 2 lit. m) din OG nr. 119/1999.
Prevederile art. 5 alin. (1) la lit. b) din OUG nr. 60/2001 definesc autoritatea contractantă ca pe o persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul din sectoarele de utilităţi publice iar la art. 8 alin. (4) se arată că acestea nu au obligaţia de a aplica prevederile OUG nr. 60/2001 când achiziţionează produse, lucrări şi servicii destinate altor scopuri decât desfăşurarea de activităţi relevante.
Organul de control a reţinut din analiza contractelor încheiate că în afară de obiectele enumerate s-au achiziţionat servicii de concepere şi tipărire a materialelor, direct legate de obiectul principal de activitate în cantităţile şi preţuri considerabile pentru care trebuiau organizate licitaţii.
În mod corect s-a avut în vedere că este neîntemeiată susţinerea că programul de informare şi activităţile desfăşurate în cadrul acestuia nu au legătură cu activitatea relevantă desfăşurată de reclamantă, respectiv furnizarea serviciilor de alimentare cu apă.
Astfel s-a reţinut că valoarea fiecăruia din contractele încheiate în perioada analizată depăşeşte pragul de 40.000 euro prevăzut de art. 13 lit. a) şi b) din OUG nr. 60/2001, când procedura utilizată de reclamantă şi invocată în recurs nu putea fi utilizată.
Pentru aceste considerente criticile de nelegalitate sunt nefondate iar recursul declarat de reclamantă a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A.J.A.C. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 83/ CA din 10 iulie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 150/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
