ICCJ. Decizia nr. 1768/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1768/2007
Dosar nr. 1555/2/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Se prezintă referatul cauzei, arătându-se că, prin serviciul registratură, la data de 22 martie 2007, intimatul – pârât M.E.C. a depus întâmpinare care nu a fost comunicată.
Faţă de acest aspect reprezentanţii recurenţilor – reclamanţi şi intimatei – pârâte SC S. SA Bucureşti, arată că nu solicită un nou termen de judecată pentru a lua cunoştinţă de întâmpinare. Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în susţinerea recursului.
Având cuvântul, avocat G.I. pentru recurenţii – reclamanţi pune concluzii, în principal, pe motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă materială specială dată prin Legea nr. 247/2005, instanţa competentă a soluţiona acţiunea fiind Judecătoria sectorului 6 Bucureşti. Pe de altă parte, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a fost învestită cu o plângere în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, modificată împotriva Hotărârii nr. 915 din 23 noiembrie 2005 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti.
Astfel, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de toate aceste aspecte solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare instanţei de drept comun, fără cheltuieli de judecată.
Pentru intimata – pârâtă SC S. SA Bucureşti, avocat I.I. solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.
Precizează că recurenţii – reclamanţi prin acţiunea introductivă au solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 23 noiembrie 1993, şi în raport de aceasta instanţa competentă să soluţioneze acţiunea este cea a contenciosului administrativ.
Totodată solicită obligarea recurenţilor - reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu conform chitanţei depusă la dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 8361 din 19 decembrie 2005 Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cererea privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 23 noiembrie 2003, eliberat de M.E.C. în favoarea SC S. SA Bucureşti pentru o suprafaţă de 3750 m.p. teren, situat în Bucureşti, privind pe reclamanţii C.D., C.V., C.C.L. şi C.L.I. şi V.R. în contradictoriu cu pârâţii SC S. SA Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Comisia Municipiului Bucureşti de Aplicare a Legii nr. 18/1991, Prefectul Municipiului Bucureşti şi M.E.C., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 2192 din 9 octombrie 2006, a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile invocată de pârâţii M.E.C. şi SC S. SA Bucureşti şi a respins cererile conexe formulate de reclamanţii C.D., C.V., C.C.L. şi C.L.I., ca inadmisibile.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanţii C.D., C.V., C.C.L. şi C.L.I., susţinând în esenţă că instanţa de fond a judecat pricina cu încălcarea normelor de competenţă materială referitoare la drepturi subiective reglementate de legea specială nr. 18/1991, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
În al doilea motiv de recurs se arată că soluţia criticată conţine considerente contradictorii. În ce priveşte procedura prealabilă, recurenţii, susţin că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond s-a pronunţat în mod corect cu prioritate asupra excepţiei absolute şi peremptorii a inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa procedurii administrative prealabile, care făcea de prisos cercetarea în fond a pricinii, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Cu privire la susţinerea referitoare la încălcarea normelor de competenţă materială de către instanţa de fond, întrucât obiectul acţiunii reclamanţilor l-a constituit constatarea nulităţii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, care este un act administrativ, competenţa aparţine instanţelor de contencios administrativ.
De altfel, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, efectele produse de un act administrativ într-o altă ramură de drept nu pot schimba natura juridică a actului subiectiv, chiar dacă actul a fost intabulat în cartea funciară, a intrat în circuitul civil şi-a produs efectele în planul dreptului civil.
De asemenea, este greşită susţinerea recurenţilor potrivit căreia sentinţa ar cuprinde considerente contradictorii.
În ce priveşte faptul că jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, trebuie observat că, natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi, acesta nefăcând parte din categoria actelor administrative jurisdicţionale.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamanţi va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.D., C.V., C.C.L. şi C.L.I., împotriva sentinţei civile nr. 2192 din 9 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei – pârâte SC S. SA Bucureşti suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1771/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
