ICCJ. Decizia nr. 1771/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1771/2007
Dosar nr. 6679/2/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 29 iunie 2006 reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti a solicitat anularea Deciziei nr. nr. 365 din 13 iunie 2006 emisă de C.N.A. şi exonerarea de plata sumei de 25.000 lei cu titlu de amendă, precum şi suspendarea efectelor deciziei până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, sancţiunea amenzii fiind aplicată fără emiterea unei somaţii către societate, pentru că postul O.T.V. a difuzat în perioada 6 iunie – 8 iunie 2006 o emisiune interactivă în cadrul căreia publicul a putut apela la serviciile unei persoane care le-a prezis viitorul, fapt interzis de dispoziţiile art. 80 alin. (3) din Codul audiovizualului.
Reclamanta a mai precizat că nu sunt aplicabile aceste din urmă dispoziţii legale, întrucât în emisiunea în cauză nu a fost invitată nici o vrăjitoare, sancţiunea fiind întemeiată pe aprecieri subiective ale membrilor C.N.A.
În subsidiar, reclamanta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul, conform OG nr. 2/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 2841/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că anterior aplicării sancţiunii amenzii reclamanta a fost somată iar aceasta nu s-a conformat încălcând din nou legislaţia audiovizualului; că sancţiunea a fost aplicată radiodifuzorului SC O.T. SRL Bucureşti şi nu postului O.T.V.; că au fost respectate cerinţele art. 15 din Legea nr. 504/2002 fiind încălcate de reclamantă dispoziţiile art. 80 alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006; că nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001, ci dispoziţiile legii speciale, Legea nr. 504/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta.
În motivarea recursului, nestructurat pe motive de recurs, au fost reiterate susţinerile din acţiune, arătându-se, în esenţă: că nu s-a emis somaţie anterior aplicării amenzii fiind încălcate dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 504/2002; că discuţiile purtate de C.N.A. cu realizatorii emisiunii nu sunt opozabile radiodifuzorului şi nu suplinesc cerinţa emiterii unei somaţii; că postul O.T.V. nu pate fi sancţionat pentru că nu este radiodifuzor şi nu are personalitate juridică; că somaţiile anterioare nu se referă la încălcarea art. 80 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, nici una din ele nefiind pentru intrarea de îndată în legalitate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 80 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A.; că Deciziile nr. 675/2005 şi nr. 292/2006, invocate de C.N.A., au fost anulate de instanţă, iar Decizia nr. 310/2006 a fost contestată şi încă nu s-a soluţionat cauza.
Recurenta a mai arătat că instanţa nu a examinat cauza sub toate aspectele, deoarece a catalogat emisiunea ca o activitate de „ghicire", deşi nu a fost invitată nici o ghicitoare.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză se reţine că prin Decizia C.N.A. nr. 365 din 13 iunie 2006, radiodifuzorul SC O.T. SRL Bucureşti a fost sancţionat cu amendă de 25000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 80 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările ulterioare (din dosarul de fond).
În decizie s-a reţinut că au fost încălcate prevederile referitoare la asigurarea informării corecte, difuzând o emisiune interactivă în care publicul a fost invitat să apeleze la serviciile unei prezicătoare, care le-a spus ce le rezervă viitorul persoanelor care au sunat şi au solicitat acest lucru, emisiune interzisă de codul audiovizualului. S-a mai reţinut că recurenta a fost sancţionată în repetate rânduri pentru nerespectarea reglementărilor din domeniul audiovizualului privind asigurarea informării corecte a publicului.
Dispoziţiile art. 91 din Legea audiovizualului prevăd că este necesară emiterea unei somaţii de intrare în legalitate, înainte de aplicarea unei amenzi contravenţionale.
Se reţine că anterior aplicării deciziei contestate, recurenta a fost somată în mai multe rânduri (de 3 ori) şi amendată de mai multe ori (6 ori) pentru încălcarea şi a dispoziţiilor art. 80 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, care interzic difuzarea emisiunilor interactive în care publicul apelează la vrăjitori şi ghicitori sau la alte activităţi interzise prin lege.
Deciziile anterioare emise de C.N.A. (dosarul de fond) privesc încălcarea de către recurentă a aceloraşi dispoziţii ale art. 80 alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006. Recurenta nu a intrat în legalitate prin emisiune stăruind în săvârşirea aceleiaşi fapte sancţionate de art. 91 din Legea nr. 504/2002.
La data emiterii deciziei contestate în prezenta cauză, două din deciziile anterioare emise de C.N.A. şi menţionate în cererea de recurs, nu erau desfiinţate de instanţă iar în ce priveşte una dintre cele două decizii, nici în prezent instanţa nu s-a pronunţat în mod irevocabil.
Aşadar, prin deciziile anterioare recurenta a fost somată şi apoi sancţionată pentru încălcarea art. 80 alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006, precum şi pentru alte fapte prin care a încălcat dispoziţiile referitoare la informarea corectă şi a pluralismului, dispoziţii aflate în Titlul IV al Deciziei nr. 187/2006, în care se include şi art. 80 sus-menţionat.
Scopul urmărit de legiuitor în aplicarea acestor sancţiuni îl constituie respectarea dispoziţiilor încălcate în ceea ce priveşte asigurarea informării corecte a publicului, chiar dacă tema emisiunilor diferă. Dacă nu s-ar urma acest raţionament, ar însemna că sancţiunea cu amendă să nu fie aplicată niciodată, deoarece o emisiune cu o anumită temă s-ar difuza o singură dată şi pentru aceea nu s-ar putea emite decât somaţie. Alte emisiuni ar avea alte teme şi, deşi ar încălca aceleaşi dispoziţii legale (art. 80 alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006), dacă s-ar împărtăşi punctul de vedere al recurentei, nu s-ar putea aplica decât somaţia pentru fiecare emisiune şi niciodata amenda.
În ce priveşte celelalte susţineri ale recurentei, Curtea le apreciază, de asemenea, că nu sunt nefondate.
Astfel cum rezultă din Decizia contestată, sancţiunea a fost aplicată radiodifuzorului şi nu postului de televiziune O.T.V., care aparţine recurentei.
Din raportul de monitorizare al emisiunii în discuţie se reţine că la emisiunea interactivă a fost invitată o persoană care intra în legătură directă cu telespectatorii pentru a le „descifra" visele şi a le ghici viitorul în funcţie de data de naştere a acestora (din dosarul de fond). Ori, Codul audiovizualului interzice în mod expres difuzarea unor astfel de emisiuni.
Cât priveşte cuantumul amenzii, Curtea constată că sancţiunea a fost dozată corespunzător cu gravitatea faptei, efectele acesteia şi repetabilitatea încălcării aceloraşi prevederi.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 2841 din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1778/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
