ICCJ. Decizia nr. 2167/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2167/2007
Dosar nr.4935/33/2006
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 14 din 15 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea prin care reclamanta Z.V., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., solicita anularea Hotărârii acesteia nr. 20707 din 13 octombrie 2006 şi obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că, aşa cum rezultă din actul emis de A.N., ambele localităţi, atât cea părăsită, cât şi cea în care s-a refugiat reclamanta, s-au aflat pe teritoriul României, iar reclamanta nu a făcut dovada persecuţiilor etnice suferite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Z.V., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât, cu probele administrate în cauză, a dovedit că a fost refugiată.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincţie după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia, şi fără a se face vreo caracterizare a localităţii părăsite de cei persecutaţi, esenţial fiind actul persecuţiei. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
Or, din declaraţiile martorilor L.I. şi C.M., rezultă că reclamanta şi familia sa s-au refugiat, în luna septembrie 1940, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliul Bum, judeţul Cluj, care se afla la graniţa cu Ungaria, în localitatea Bucerdea Vinoasă, judeţul Alba, unde au fost nevoiţi să rămână până în martie 1945.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, Instanţa de Fond în mod greşit respingând acţiunea acesteia.
Or, încadrându-se în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de compensaţiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, respectiv 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2006.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, iar sentinţa atacată va fi modificată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Z.V. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea formulată de reclamanta Z.V.
Anulează Hotărârea nr. 20707 din 13 octombrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C.
Obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2006.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2166/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2169/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
