ICCJ. Decizia nr. 2163/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2163/2007
Dosar nr.4718/33/2006
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 557 din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., dispunând anularea Hotărârii nr. 20077 din 11 iulie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru perioada 3 septembrie 1944 - 20 octombrie 1944, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 februarie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut în baza probelor administrate în cauză că, de tema persecuţiilor pe care le-ar fi avut de suferit din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta s-a refugiat, împreună cu familia sa, în cursul lunii septembrie 1944, din localitatea de domiciliu, comuna Aiton, judeţul Cluj, în localitatea Stremţ, judeţul Alba, reîntorcându-se la domiciliul în 20 octombrie 1944.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta C.J.P.C., invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea este netemeinică şi nelegală, întrucât schimbarea domiciliului reclamantei şi familiei sale nu poate fi considerată refugiu din motive etnice, atâta vreme cât localitatea părăsită nu era ocupată.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincţie după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia, şi fără a se face vreo caracterizare a localităţii părăsite de cei persecutaţi, esenţial fiind actul persecuţiei. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor B.E. şi H.C., audiaţi şi nemijlocit de Instanţa de judecată, rezultă că, de teama persecuţiilor pe care le-ar fi avut de suferit din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta s-a refugiat, împreună cu familia sa, în cursul lunii septembrie 1944, din localitatea de domiciliu, comuna Aiton, judeţul Cluj, în localitatea Stremţ, judeţul Alba, reîntorcându-se la domiciliul în 20 octombrie 1944.
Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum şi a faptului că acesta a fost consecinţa temerii reclamantei de a fi supusă unor persecuţii etnice, ceea ce, având în vedere urmările efective ale refugiului, echivalează, practic, cu o persecuţie etnică, în sensul legii, pe care reclamanta şi familia sa au suferit-o, în mod corect Instanţa de Fond a admis acţiunea şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada solicitată.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 557 din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2162/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2164/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
