ICCJ. Decizia nr. 2169/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2169/2007
Dosar nr.5074/33/2006
Şedinţa publică de Ia 24 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 17 din 15 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., dispunând anularea Hotărârii nr. 20740 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului statutul de refugiat pentru perioada 18 martie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 iulie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul s-a născut la data de 18 martie 1944, în localitatea Someşeni, unde familia sa se refugiase, din localitatea de domiciliu, sat Pata, judeţul Cluj, din cauza persecuţiilor etnice suferite ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta C.J.P.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că este netemeinică şi nelegală, întrucât schimbarea domiciliului familiei reclamantului nu poate fi considerată refugiu din motive etnice, atâta vreme cât s-a făcut dintr-o localitate neocupată, într-o localitate aflată pe teritoriul ocupat, la acea vreme, de regimul austro - ungar.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincţie după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 18 martie 1944, după ce, în urma cedării Ardealului de Nord către Ungaria, părinţii săi se refugiaseră, din localitatea de domiciliu, sat Pata, judeţul Cluj, în localitatea Someşeni, din cauza persecuţiilor etnice la care fuseseră supuşi.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul - reclamant a împărtăşit acelaşi statut, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat Instanţa de Fond anulând hotărârea emisă de pârâtă şi constatând că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 17 din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2167/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2170/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
