ICCJ. Decizia nr. 2166/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2166/2007
Dosar nr.4864/33/2006
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 32 din 22 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul H.Ş., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., dispunând anularea Hotărârii nr. 20742 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului statutul de refugiat pentru perioada 27 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 iulie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, din cauza persecuţiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu, sat Boju, judeţul Cluj, în localitatea Someşeni.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta C.J.P.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că este netemeinică şi nelegală, întrucât schimbarea domiciliului reclamantului şi a familiei sale nu poate fi considerată refugiu din motive etnice, atâta vreme cât s-a făcut dintr-o localitate neocupată, într-o localitate aflată pe teritoriul ocupat, la acea vreme, de regimul austro - ungar.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincţie după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor I.F. şi S.N., precum şi ale martorilor M.A. şi L.A., audiaţi nemijlocit de Instanţa de judecată, rezultă că, din cauza persecuţiilor etnice, constând în ameninţări şi bătăi, la care au fost supuşi membrii familiei sale, reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, sat Boju, judeţul Cluj, în localitatea Someşeni.
Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum şi a faptului că acesta a fost consecinţa persecuţiilor etnice suferite de reclamant şi familia sa, în mod corect Instanţa de Fond a admis acţiunea şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 32 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2165/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2167/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
