ICCJ. Decizia nr. 262/2007. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.262/2007
Dosar nr. 6862/1/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinţi, la data de 20 mai 2003, reclamanta SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu C.L.M.D.T.S. şi P.T.S., anularea hotărârii nr. 2 din 30 noiembrie 1999 emisă de prima pârâtă, prin care se atesta apartenenţa la domeniul public a imobilelor situate în Municipiul Drobeta Turnu Severin, hotărâre în baza căreia s-a emis HG nr. 963 din 12 septembrie 2002.
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 214/ CA din 23 septembrie 2003 a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că imobilele în discuţie sunt proprietatea sa.
În urma recursului declarat de reclamantă, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 681 din 20 septembrie 2004 a dispus casarea sentinţei şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, reţinând că aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi faptul că aceasta nu a ţinut seama de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ.
Judecând cauza în fond după casare, Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 27/ CA din 28 februarie 2005 a admis acţiunea şi a anulat parţial hotărârea contestată, reţinând că imobilele enumerate în anexa acesteia la punctele 5 şi 6 nu pot fi incluse în lista de inventar a bunurilor aparţinând domeniului public, întrucât sunt proprietatea reclamantei.
În recursul declarat împotriva acestei ultime sentinţe, C.L.M.D.T.S. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în condiţiile în care situaţia juridică a celor două imobile este reglementată prin HG nr. 963/2003, excepţia tardivităţii acţiunii precum şi netemeinicia acesteia motivată de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor în discuţie.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 707 din 27 iunie 2005 a admis recursul declarat de pârâtul C.L.M.D.T.S., a casat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare cu motivarea că aceasta a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa materială. În acest sens, s-a arătat că H.C.L. nr. 110/1999 este actul preliminar ce a stat la baza emiterii HG nr. 963/2002, iar anularea actelor administrative emise de o autoritate administrată centrală este de competenţa curţilor de apel.
În cauză, reclamanta SC S. SA a depus precizare la acţiune solicitând să se constate ca efect al anulării HG nr. 110/1999 şi nulitatea HG nr. 963/2002.
De asemenea, M.A.I. a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului G.R.
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea şi a anulat parţial hotărârea de guvern atacată. Totodată, a respins cererea de intervenţie formulată de M.A.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, demersurile adresate de reclamantă C.L.M.D.T.S. au valoarea unei proceduri prealabile, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 29/1990, incidenţă la momentul introducerii acţiunii, deoarece prin intermediul lor se viza anularea ambelor hotărâri.
De asemenea, s-a reţinut că acţiunea a fost formulată în termenul de un an reglementat de legea contenciosului administrativ, socotit de la data publicării HG nr. 963/2002 în M. Of., respectiv 12 septembrie 2002.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că atâta vreme cât asupra imobilelor în discuţie nu a operat nici unul dintre modurile de dobândire a proprietăţii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998 şi nici nu sunt incluse la punctul 3 din Anexa I a legii, referitor la bunurile ce alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor, includerea lor în domeniul public prin efectul hotărârilor menţionate este ilegală, cu atât mai mult cu cât reclamanta a făcut dovada dreptului ei de administrare asupra construcţiilor respective.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs pârâţii C.L.M.D.T.S. şi G.R., precum şi intervenientul M.A.I.
În recursul formulat, C.L.M.D.T.S. a susţinut următoarele critici:
- în mod greşit a soluţionat instanţa de fond excepţia lipsei procedurii prealabile cu privire la actul administrativ atacat - HG nr. 963/2002;
- în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia tardivităţii acţiunii privind anularea HG nr. 963/2002;
- pe fond, hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică, în dosar neexistând dovezi care să probeze dreptul de proprietate sau cel puţin, de administrare asupra celor două imobile.
G.R., în recursul formulat, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, aceleaşi critici împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
M.A.I., intervenient în interesul G.R., a susţinut în recursul său că instanţa de fond a omis să se mai pronunţe cu privire la acţiunea iniţială, care viza anularea H.C.L. nr. 110/1999, pronunţându-se doar asupra capătului de acţiune formulat ulterior, vizând anularea HG nr. 963/2002, în privinţa căreia a soluţionat greşit excepţiile invocate, cât şi fondul cauzei.
În cauză, petenţii T.E., C.S.A. şi H.I. au formulat cerere de intervenţie în interesul recurenţilor C.L.M.D.T.S. şi G.R., care a fost încuviinţată în principiu.
Reclamanta SC S. SA a formulat întâmpinare, precum şi concluzii scrise, solicitând respingerea recursurilor şi susţinând că, prin cererile depuse la instanţa de fond la datele de 13 octombrie 2005 şi 24 noiembrie 2005 nu a renunţat la cererea de anulare a H.C.L. nr. 110/1999, ci a precizat doar că nulitatea HG nr. 963/2002 a solicitat-o pe cale de excepţie şi ca un efect al principiilor potrivit cărora un act nul nu poate produce efecte, iar nulitatea actului iniţial (H.C.L. nr. 110/1999) duce la nulitatea şi a actului subsecvent (HG nr. 963/2002).
Recursurile sunt întemeiate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin acţiunea iniţială, înregistrată la 20 mai 2003 sub nr. 4536/2003 la Tribunalul Mehedinţi, societatea comercială reclamantă a cerut anularea Hotărârii nr. 110 din 30 noiembrie 1999 adoptată de C.L.M.D.T.S., prin care a fost aprobat inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al acestui municipiu.
Ulterior, după casarea soluţiei tribunalului şi reţinerea cauzei pentru rejudecare de către Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 919/A/2005 la data de 13 octombrie 2005, societatea comercială reclamantă, fără a renunţa la cererea de anulare a H.C.L. nr. 110/1999 şi-a precizat acţiunea, în sensul că a completat-o cu o cerere nouă prin care a solicitat „ca un efect al nulităţii H.C.L. nr. 110/1999 să se constate şi nulitatea HG nr. 963/2002".
Ori, instanţa de fond, prin hotărârea adoptată s-a pronunţat numai cu privire la cea de-a doua cerere şi a dispus anularea parţială a HG nr. 963/2002, fără a se pronunţa şi asupra cererii iniţiale, de anulare a H.C.L. nr. 110/1990.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a modificat în mod nelegal cadrul procesual în ceea ce priveşte obiectul acţiunii formulate şi precizate/completate de societatea comercială reclamantă, lăsând nesoluţionată cererea iniţială/principală care viza anularea H.C.L. nr. 110/1999.
În raport cu această modalitate de soluţionare a cauzei, prin care instanţa de fond a ignorat cererea iniţială şi nu a clarificat raportul dintre cele două cereri şi nici natura celei de-a doua cereri (dacă este o cerere autonomă sau accesorie în raport cu cererea iniţială), instanţa de recurs nu are la dispoziţie suficiente date pentru a aprecia dacă excepţiile invocate privind neefectuarea procedurii prealabile şi tardivitatea acţiunii vizând nulitatea HG nr. 963/2002, au fost soluţionate legal sau nu.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este nelegală şi va fi casată, cauza urmând să fie trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, cu respectarea cadrului procesual stabilit de societatea comercială reclamantă prin cererea iniţială şi prin cele ulterioare.
De asemenea, instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va ţine seama de toate motivele invocate, inclusiv cele vizând fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de C.L.M.D.T.S., G.R. şi de M.A.I., împotriva sentinţei civile nr. 67 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi cererea de intervenţie formulată de Ţ.E., C.S.A. şi H.I. în interesul recurenţilor C.L.M.D.T.S. şi al G.R.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 266/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
