ICCJ. Decizia nr. 267/2007. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.267/2007
Dosar nr. 35184/2/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 7 noiembrie 2005, reclamanta C.N.A.P.M. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.C.T.I. (fostă A.N.R.C.) anularea deciziei nr. 5942 din 5 octombrie 2005, emisă de preşedintele acesteia autorităţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 237 din 1 februarie 2006 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia contestată, pârâta a obligat reclamanta la plata contribuţiei pentru compensarea costului net al serviciilor furnizate, în raport cu cifra de afaceri aferentă anului 2004, în cuantum de 1.480.582.327.000 lei şi, a invocat în sprijinul acestei măsuri, printre altele, dispoziţiile art. 38 alin. (1), (3) şi (5) din OUG nr. 79/2002 şi ale art. 34 alin. (2) din Decizia preşedintelui autorităţii pârâte nr. 1074/2004.
Instanţa a mai reţinut că, în mod corect cuantumul contribuţiei a fost calculat în raport de cifra de afaceri a companiei şi nu prin raportare la cifra de afaceri a F.C.P.C., deoarece numai reclamanta avea calitatea de furnizor al reţelelor publice de comunicaţii electronice. In acest context, s-a apreciat că nu prezintă relevanţă în cauză împrejurarea că, F.C.P.C. şi-a făcut cunoscută calitatea de subunitate cu personalitate juridică, prin publicarea acestei menţiuni în M. Of., din moment ce nu a fost respectată procedura notificării şi autorizării activităţii de către pârâtă, în condiţiile art. 4 din OUG nr. 79/2002. Instanţa a concluzionat că, în raport de acestei considerente şi în condiţiile în care, potrivit deciziei preşedintelui autorităţii pârâte nr. 1074/2004, cifra de afaceri folosită ca bază de calcul este cea aferentă anului anterior, în mod corect contribuţia acesteia pentru compensarea costului net al serviciilor furnizate pentru anul 2005 a fost calculată în raport cu cifra de afaceri a anului 2004.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta C.N.A.P.M. SA, care, fără a-şi încadra criticile în prevederile art. 304 - 3041 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa de fond a reţinut greşit că A.N.R.C. ar fi calculat în mod corect contribuţia costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru anul 2005, deşi nu s-a ţinut seama de faptul că societatea reclamantă a început furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice şi telefonie la data de 12 aprilie 2005, data emiterii certificatului tip, ceea ce impunea efectuarea unei expertize contabile, probă în privinţa căreia instanţa nu a manifestat rol activ.
A.N.R.C.T.I. (succesoarea A.N.R.C., potrivit prevederilor OUG nr. 134/2006) a formulat întâmpinare prin care a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, invocând în acest sens şi practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi depunând copiile deciziilor nr. 5559/2005, nr. 5695/2005, nr. 41/2006 şi nr. 860/2006.
Recursul este neîntemeiat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 5942 din 5 octombrie 2005 emisă de preşedintele A.N.R.C, recurenta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 415.185 RON, reprezentând contribuţia pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru anul 2005, avându-se în vedere cifra de afaceri de 1.480.582.327.000 ROL aferentă anului 2004.
Prin acţiunea formulată, reclamanta a contestat cuantumul contribuţiei fixate prin actul administrativ atacat, susţinând că această contribuţie trebuia calculată în raport cu cifra de afaceri a F.C.P.C., subunitate cu personalitate juridică, iar nu în raport cu cifra de afaceri a C.N.A.P.M. SA Constanta, filiala fiind unitatea care desfăşoară activitatea de telecomunicaţii.
Instanţa de fond a înlăturat în mod judicios această apărare reţinând că susţinerile reclamantei sunt lipsite de temei legal şi faptic.
Astfel, potrivit art. 33 alin. (1) lit. b) din Decizia preşedintelui A.N.R.C. nr. 1074/2004 „pentru necesităţile anuale de finanţare a serviciului universal, A.N.R.C. va percepe de la furnizării de reţele publice de comunicaţii electronice şi de la furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului cu o cifră de afaceri înregistrată în anul precedent mai mare sau egală cu 3.000.000 Euro: - b) pentru perioada 2005 - 2006 o sumă anuală cu 0,5 % din cifra lor de afaceri din care s-au scăzut în prealabil veniturile provenite din servicii de interconectare şi din servicii de roaming oferite pe piaţa de gross furnizărilor de servicii de telefonie mobilă din afara României pentru utilizatorii acestora aflaţi pe teritoriul României, dar nu mai mult de 2.000.000 euro în anul 2005 şi respectiv 3.000.000 euro în anul 2006 pentru fiecare furnizor".
Ori, aşa cum rezultă din Certificatele-tip de furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice din 11 martie 2003, din 18 ianuarie 2005 şi din 12 aprilie 2005 eliberate de A.N.R.C, calitatea de furnizor titular a avut-o C.N.A.P.M., astfel că, în mod legal, contribuţia a fost stabilită prin raportare la cifra sa de afaceri, iar nu a subunităţii sale, prin care a realizat din punct de vedere tehnic serviciile respective de comunicaţii electronice şi reţele publice de comunicaţii electronice.
În ceea ce priveşte susţinerea din recurs, că suma contribuţiei trebuia calculată pentru anul 2005 doar de la data de 7 aprilie 2005, aşa cum rezultă din certificatul-tip din 12 aprilie 2005, această critică urmează să fie înlăturată, cu motivarea că, din acest act, rezultă că recurenta-reclamantă a furnizat mai multe tipuri de reţele şi servicii de comunicaţii electronice în baza autorizaţiei generale, unele începând cu data de 7 aprilie 2005, iar altele (reţele şi servicii private de comunicaţii electronice) începând cu 22 ianuarie 2003, cu caracter de continuitate, în baza certificatelor - tip anterioare.
Din acest motiv, efectuarea unei expertize contabile nu era necesară, în privinţa căreia nici reclamanta nu a insistat în faţa instanţei de fond.
În concluzie, recursul va fi respins, soluţia instanţei de fond şi actul administrativ atacat fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.A.P.M. SA Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 237 din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 270/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
