ICCJ. Decizia nr. 3115/2007. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3115/2007
Dosar nr. 436/44/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 8 martie 2007, reclamantul M.I.N., în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 208 din 21 februarie 2007 emis de Ministerul Sănătăţii Publice, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a ordinului.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în urma câştigării concursului pentru ocuparea postului de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon" din Focşani, reclamantul a fost numit în această funcţie prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1310 din 13 decembrie 2006 şi la 14 decembrie 2006 s-a încheiat contractul de management; prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 208 din 21 februarie 2007 s-a dispus revocarea sa din funcţia de manager şi încetarea contractului de management, ordin care a avut la bază Raportul de inspecţie nr. EN/1893 din 21 februarie 2007 şi Raportul de analiză nr. EN/1894 din 21 februarie 2007, care nu i-au fost aduse la cunoştinţă; că nu s-a efectuat o cercetare prealabilă; că există pericolul neîndeplinirii criteriilor de performanţă pentru anul 2007, astfel cum au fost stabilite cu Autoritatea de Sănătate Publică; că reclamantul va fi lipsit de drepturi salariale şi va fi afectat prin nerespectarea concursului pe care l-a câştigat.
Prin sentinţa civilă nr. 3/2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cererea a fost admisă.
Instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, ordinul având şi aparenţă de nelegalitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen pârâtul.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că soluţionarea cauzei a avut loc prin necitarea legală a pârâtului. Astfel, recurentul a precizat că a fost citat la data de 12 martie 2007 la orele 1500, moment la care instanţa deja dezbătuse cauza. S-a mai arătat: că plângerea prealabilă a fost depusă tot la data 12 martie 2007, pârâtul neavând timpul necesar pentru formularea unui răspuns şi că reclamantul a fost revocat din funcţia de manager al spitalului pentru grave abateri de la legislaţia sanitară.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1310 din 13 decembrie 2006, M.I.N. a fost numit în funcţia de manager, pe o perioadă de 3 ani, la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon" din Focşani, iar prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 208 din 21 februarie 2007, acesta a fost revocat din funcţia de manager pentru existenţa unei culpe grave în neîndeplinirea obligaţiilor managerului (filele 9 şi 10 dosar fond).
Instanţa de fond a apreciat corect faptul că sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la „cazul bine justificat" prevăzut de textul legal, se constată că ordinul contestat are o aparenţă de nelegalitate. Culpa gravă nu este individualizată, ordinul nu este motivat sub acest aspect, apărările petentului nu sunt analizate şi nu se motivează respingerea lor. De asemenea, ordinul nu indică termenul de contestare şi nici instanţa competentă.
În ce priveşte „iminenţa producerii unei pagube", condiţie de asemenea impusă de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, Curtea apreciază că şi această cerinţă este îndeplinită. Ca urmare a revocării din funcţie, reclamantul ar fi lipsit de drepturile salariale şi de asemenea, ar suferi un prejudiciu moral ca urmare a revocării intempestive, după un timp atât de scurt de la numirea în funcţia de manager ca urmare a promovării unui concurs.
Este reală susţinerea intimatului în sensul că recurentul a emis un nou ordin de revocare a reclamantului din aceeaşi funcţie (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 668 din 24 mai 2007, fila 18 din dosar), însă acest fapt nu poate determina respingerea recursului ca fiind lipsit de interes.
Procedeul recurentului denotă atitudinea ostilă faţă de intimat, întrucât, repunându-l în funcţie în baza sentinţei recurate, conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 509 din 10 aprilie 2007 (fila 17 din dosar), după aproximativ o lună l-a revocat din nou din funcţia de manager printr-un ordin identic celui contestat în prezenta cauză.
Referitor la judecarea cauzei în condiţiile unei proceduri de citare nelegale a pârâtului, Curtea apreciază că motivul de recurs nu este întemeiat.
Din practicaua sentinţei rezultă că soluţionarea cauzei a avut loc în ziua de 12 martie 2007, la orele 1330, pârâtul fiind citat la orele 1030, astfel cum se consemnează pe dovada de citare aflată la fila 45 în dosarul de fond, dovadă returnată la instanţă la orele 1142.
Celelalte motivări din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă motive structurate de recurs şi nu sunt relevante pentru soluţionarea cauzei.
În ce priveşte susţinerea recurentului în sensul că plângerea prealabilă a fost formulată tot la data de 12 martie 2007, Curtea constată că nu este reală.
Din recipisa poştală aflată la fila 6 dosar fond rezultă că plângerea a fost depusă de petent la data de 7 martie 2007 şi nicidecum la data de 12 martie 2007 când s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice împotriva sentinţei nr. 3 din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 3110/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3131/2007. Contencios → |
---|