ICCJ. Decizia nr. 3559/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3559/2007
Dosar nr. 10652/2/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul S.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 2323 din 6 noiembrie 2006 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 iulie 1942 în comuna Mihail Kogălniceanu judeţul Tulcea, ulterior strămutării părinţilor săi din comuna Carali judeţul Caliacra – Bulgaria în România.
Prin sentinţa civilă nr. 358 din 5 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.N. şi a anulat hotărârea nr. 23232 din 6 noiembrie 2006 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 iulie 1942 până la 6 martie 1945, începând cu 1 decembrie 2006.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorarii avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/200, chiar dacă s-a născut după strămutarea părinţilor săi, întrucât a suferit împreună cu familia sa aceleaşi privaţiuni şi neajunsuri ca urmare a strămutării.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, care a motivat că la dosarul cauzei nu au fost depuse documente sau declaraţii cu martori din care să rezulte începutul şi sfârşitul perioadei de strămutare pentru părinţi.
Recursul este nefondat.
La dosarul cauzei au fost depuse documente care atestă că părinţii reclamantului, respectiv G. şi E.S. fac parte din categoria locuitorilor români care au fost strămutaţi din Bulgaria în România urmare Tratatului de la Craiova iar reclamantul S.N. s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi.
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatului- reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamantul S.N. s-a născut în România, în localitatea Mihail Kogălniceanu judeţul Tulcea, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţele nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născut la data de 1 iulie 1942 în localitatea de strămutare a familiei sale, S.N. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 358 din 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3542/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3562/2007. Contencios → |
|---|
