ICCJ. Decizia nr. 3672/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3672/2007
Dosar nr.1742/2/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 martie 2007 reclamantul P.C., magistrat pensionar, a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând obligarea acestuia la emiterea adeverinţei tip pentru actualizarea pensiei de serviciu cu începere de la data de 1 ianuarie 2007.
În motivarea acţiunii s-a arătat că până la data de 17 ianuarie 2007 pârâtul nu emisese adeverinţa către C.N.P.A.S.; că ulterior, la data de 16 februarie 2007 i s-a comunicat telefonic faptul că adeverinţa tip a fost comunicată către C.N.P.A.S. însă nu i-a fost luată în calcul perioada 26 aprilie 1999 – 26 aprilie 2003 în care a avut funcţia de procuror financiar inspector la Curtea de Conturi a României.
Reclamantul a precizat că în mod nejustificat nu i-a fost luată în calcul perioada menţionată invocând dispoziţiile OUG nr. 177/ 2002, cât şi faptul că la stabilirea pensiei de serviciu, cât şi la actualizările anterioare ale pensiei a fost avut în vedere sporul de vechime de 20% conform art. 4 din OUG nr. 83/2000, iar în prezent, în baza OUG nr. 27/2006 are dreptul la un spor de vechime de 30% (peste 20 de ani vechime ca procuror). Ca urmare, a solicitat în finalul petitului, ca pârâtul să fie obligat la emiterea adeverinţei în concordanţă cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni (1 ianuarie 2006 – 1 ianuarie 2007) de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având o vechime în această funcţie de peste 20 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 954/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă, în sensul că pârâtul a fost obligat să emită adeverinţă pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului.
În motivarea acţiunii s-a reţinut că nu s-a făcut dovada emiterii vreunei adrese către C.,N.P.A.S. pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri ambele părţi.
În motivarea recursului reclamantului s-a arătat că instanţa nu a obligat pe pârât să prezinte adeverinţa tip emisă, să verifice legalitatea acesteia şi susţinerile referitoare la neluarea în calcul a perioadei lucrate la Curtea de Conturi a României ca procuror financiar inspector.
În motivarea recursului pârâtului s-a menţionat că în mod nelegal, la primul termen de judecată s-a respins cererea de amânare pe care o formulase pentru a face verificări privind emiterea adeverinţei tip pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului; că în mod nelegal a fost obligat la emiterea adeverinţei, deoarece aceasta a fost emisă, însă fără includerea perioadei lucrate la Curtea de Conturi a României, întrucât au fost respectate dispoziţiile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 27/2006; că obligaţia de a elibera adeverinţa privind funcţia de procuror financiar revine Curţii de Conturi.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Prin acţiune reclamantul a precizat că a aflat de emiterea adeverinţei tip pentru actualizarea pensiei de serviciu, în care pârâtul nu a inclus perioada în care acesta a lucrat ca procuror financiar inspector.
De aceea, în finalul cererii introductive de instanţă (fila 3 dosar fond) reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la emiterea adeverinţei tip în concordanţă cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni (1 ianuarie 2006 – 1 ianuarie 2007) de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având o vechime în această funcţie de peste 20 de ani.
Instanţa de fond nu a analizat această cerere şi nici nu a solicitat pârâtului, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să depună adeverinţa în cauză. De asemenea, în mod nejustificat instanţa a respins cererea pârâtului din data de 3 aprilie 2007 (fila 42 dosar fond), de acordare a unui alt termen, solicitare făcută de acesta tocmai pentru a efectua verificări privind susţinerile reclamantului.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, astfel încât, prin admiterea recursurilor, urmează să fie desfiinţată hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de rejudecare, reţinând că pârâtul a emis la data de 19 februarie 2007 adeverinţa tip pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2007 (fila 45 dosar recurs), va verifica dacă susţinerile reclamantului sunt întemeiate în ce priveşte luarea în calcul a perioadei lucrate ca procuror financiar inspector la Curtea de Conturi a României.
Cererea precizată în acest sens în cuprinsul acţiunii, circumscrie dispoziţiilor art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de recurs nu poate analiza motivele recursurilor privitoare la fondul pricinii, întrucât curtea de apel nu s-a pronunţat asupra aspectului privind includerea în cuantumul veniturilor din adeverinţa tip şi a perioadei lucrate de reclamant ca procuror financiar inspector la Curtea de Conturi a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul P.C. şi pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 954 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3665/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3677/2007. Contencios → |
|---|
