ICCJ. Decizia nr. 3678/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3678/2007
Dosar nr.74/43/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 ianuarie 2007, F.R. a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.O.F.M. să se dispună anularea ordinelor nr. 507, 508, 509, 510 şi 511 din 18 septembrie 2006, prin care preşedintele acestei autorităţi publice centrale a dispus, în mod succesiv, delegarea sa în funcţia de director executiv al A.N.O.F.M. Braşov, începând cu data de 18 septembrie 2006 şi până la 31 octombrie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 140 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus anularea ordinului nr.400 din 25 iulie 2005 şi reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, respectiv aceea de director executiv al A.J.O.F.M. Mureş.
Totodată, a obligat pe pârâtă la plata drepturilor băneşti cuvenite reclamantei pe perioada cuprinsă între data destituirii şi cea a reintegrării efective în funcţie, precum şi a unor despăgubiri în valoare de 100.000.000 ROL.
În opinia reclamantei, ordinele contestate în litigiul de faţă contravin prevederilor art. 5 din HG nr. 543/1995, care interzic fracţionarea delegărilor prin rechemarea nejustificată a salariaţilor înainte de îndeplinirea sarcinilor sau prin fixarea de la început a duratei delegării pe o perioadă mai mică decât cea efectiv necesară pentru executarea sarcinilor respective.
A precizat că pe lângă vătămarea evidentă adusă stării sale de sănătate datorită navetei efectuate şi a condiţiilor improprii în care a fost nevoită să locuiască la Braşov, ordinele atacate au prejudiciat-o prin fracţionarea abuzivă a perioadei de delegare.
La termenul din 13 februarie 2007, F.R. şi-a precizat acţiunea, în sensul că a cerut obligarea pârâtei la:
a) plata drepturilor băneşti aferente lunii octombrie 2006;
b) plata premiului anual pe anul 2006;
c) acordarea premiilor şi stimulentelor aferente trimestrului
IV al anului 2006;
d)plata daunelor morale al căror cuantum îl va preciza în faţa instanţei.
Prin sentinţa civilă nr. 42 din 9 mai 2007, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis primul capăt de cerere aşa cum a fost formulat.
În baza art. 165 C. proc. civ. a despărţit capetele de cerere formulate la data de 13 februarie 2007 şi a dispus continuarea judecăţii cu privire la aceste capete, fixând termen pentru 19 iunie 2007.
Instanţa a reţinut că nemotivarea ordinelor, ca acte administrative de autoritate individuale, duce la anulabilitatea lor cel puţin din perspectiva art. 24 paragr. 1 şi art. 31 paragr. 2 din Constituţia României. Că, prin plângerea prealabilă adresată pârâtei la data de 26 septembrie 2006, F.R. a comunicat faptul că refuză delegarea din motive medicale.
În sprijinul soluţiei au mai fost invocate dispoziţiile art. 76 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 republicată, conform cărora funcţionarul public poate refuza delegarea dacă starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.
S-a considerat că deşi textul legal foloseşte sintagma de „certificat medical", legiuitorul nu defineşte această sintagmă, astfel că orice act medical valabil încheiat poate fi înţeles ca atare. Din acest punct de vedere, reclamanta a dovedit cu actele depuse la dosar, starea de sănătate precară, la care s-a referit şi în cuprinsul plângerii prealabile.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis capătul principal de cerere din acţiunea reclamantei, deoarece adeverinţa eliberată de SC S. SRL Târgu Mureş la data de 7 februarie 2006, biletul de externare din spital eliberat la 10 octombrie 2005 şi adeverinţa medicală nr. 3374 emisă de aceeaşi societate la data de 3 octombrie 2006, nu atestă starea de sănătate a reclamantei la data delegărilor şi nu au caracterul unui certificat medical eliberat de medicul specialist competent potrivit legii, pe baza rezultatelor investigaţiilor de specialitate efectuate la recomandarea sa.
Pe de altă parte, deşi reclamanta a transmis autorităţii publice refuzul său de efectuare a măsurii delegării anterior datei la care ordinul nr. 507/2006 a început să producă efecte juridice, contestaţia nu a fost însoţită de documentul legal pe baza căruia să justifice această atitudine.
Cât priveşte motivarea ordinelor contestate, recurenta a arătat că această operaţiune nu era necesară deoarece potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei în care este încadrat funcţionarul public.
În sfârşit, s-a precizat că pe durata delegării, reclamanta şi-a păstrat funcţia publică de conducere şi salariul, beneficiind totodată, de suportarea costului integral al transportului dus-întors, al cazării la Braşov, precum şi al îndemnizaţiilor de delegare şi detaşare.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect s-a reţinut în considerentele hotărârii recurate, prin sentinţa civilă nr. 140 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea introdusă de reclamantă, dispunând anularea Ordinului nr. 40 din 25 iulie 2005 emis de preşedintele A.N.O.F.M. şi reintegrarea R.F. în funcţia de director executiv al A.J.O.F.M. Mureş din care fusese destituită pentru motive de natură disciplinară.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata drepturilor băneşti aferente perioadei cuprinse între data destituirii şi cea a reintegrării efective, precum şi a unor despăgubiri în valoare de 100.000.000 ROL.
Hotărârea respectivă a rămas irevocabilă dar ulterior, preşedintele A.N.O.F.M. a emis ordinele de delegare succesive a reclamantei nr. 507, 508, 509, 510 şi 511 din 18 septembrie 2006, în funcţia de director executiv la A.J.O.F.M. Braşov pentru perioade cuprinse între 2 şi 31 octombrie 2006.
Procedeul utilizat este evident nelegal, de vreme ce prevederile art. 5 din HG nr. 543/1995, în versiunea actualizată la 16 ianuarie 2004, au interzis fracţionarea delegărilor şi detaşărilor prin rechemarea nejustificată a salariaţilor înainte de îndeplinirea sarcinilor sau prin fixarea de la început a duratei delegării sau detaşării pe o perioadă mai mică decât cea necesară pentru executarea sarcinilor respective.
În plus, nici ordinele contestate, nici răspunsul comunicat reclamantei la plângerea prealabilă, cu adresa nr. 1775 din 27 noiembrie 2006, nu conţin motivarea în fapt a măsurii delegării succesive luată cu privire la reclamantă, deşi delegarea este limitată de legiuitor la o perioadă de 60 zile pe an (filele nr.7-13 şi 15).
Este aşadar, evident că numai menţionarea scopului de eficientizare a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice în actele administrative, cu trimitere la dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată şi modificată, echivalează cu nemotivarea acelor acte juridice, împiedicând-o pe reclamantă în exercitarea efectivă a unor drepturi fundamentale (dreptul la apărare şi dreptul la informare), consacrate de art. 24 alin. (1) şi art. 31 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit art. 76 alin. (2) lit. c) din aceeaşi lege organică, în formularea de la data emiterii ordinelor, funcţionarul public poate să refuze delegarea dacă starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.
În speţă, reclamanta a dovedit cu înscrisuri oficiale concludente că starea sa de sănătate nu făcea posibilă naveta săptămânală.
Este vorba de adeverinţa medicală nr. 3374 din 3 octombrie 2006, eliberată de medicul specialist, care atestă faptul că F.R. este suferindă de polidiscopatie lombară cu sechele iritativ-lezionar şi de hipotrofie a membrului superior stâng.
S-a recomandat evitarea frigului, a umezelii şi a efortului fizic, precizându-se în acelaşi timp, că sunt contraindicate delegările şi deplasările pacientei, de lungă durată, care pot agrava starea acesteia (fila nr.45).
În sprijinul concluziei la care a ajuns instanţa de fond, sunt şi biletul de examinare medicală eliberat de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş (fila nr.40) şi celelalte acte medicale invocate de recurentă, dar care în mod judicios au fost considerate de instanţă ca având valoarea probantă a certificatului medical, menţionat în art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, în vigoare la data emiterii ordinelor de delegare.
Contrar susţinerilor din recurs, din probele cu înscrisuri care au fost administrate, rezultă fără echivoc că reclamanta şi-a exprimat refuzul de executare a actelor administrative, anterior datei de la care acestea trebuiau aplicate, formulând contestaţia înregistrată la nr. 18482 din 26 septembrie 2006 (filele nr.12-13).
Ţinând seama de toate aceste argumente şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul pârâtei.
În baza dispoziţiilor art. 274 din acelaşi cod, recurenta va fi obligată să plătească intimatei-reclamante suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M. împotriva sentinţei nr. 42 din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-reclamantă F.R.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3677/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3735/2007. Contencios → |
|---|
