ICCJ. Decizia nr. 3665/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3665/2007
Dosar nr. 2140/2/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1398 din 24 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 2 şi art. 4 din HG nr. 1294/2001, ridicată de reclamantul G.S. în dosarul nr. 28332/3/2006 al aceleiaşi curţi, Secţia a VIII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Instanţa a reţinut că hotărârea menţionată mai sus a fost adoptată în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 164/2001, reglementând modul de stabilire a locurilor de muncă şi a activităţilor deosebite condiţii speciale şi alte condiţii specifice pentru cadrele militare în activitate la data intrării în vigoare a legii, respectiv 10 aprilie 2001.
De asemenea, prin hotărârea guvernamentală se realizează asimilarea locurilor de muncă şi a activităţilor desfăşurate de această categorie de cadre militare înainte de 10 aprilie 2001, care se încadrau în grupele I şi II de muncă ori similare acestora, reglementare necesară în condiţiile în care Legea nr. 164/2001 nu mai utilizează noţiunea de grupe de muncă.
În sfârşit, s-a motivat că referirea făcută de art. 2 şi art. 4 ale actului normativ doar la cadrele militare aflate în activitate la data de 10 aprilie 2001, nu creează un tratament discriminatoriu faţă de cadrele militare trecute în rezervă sau în retragere înainte de această dată, întrucât cele două categorii de persoane nu se află în situaţii juridice identice, dat fiind momentul deschiderii dreptului la pensie, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul G.S.
Recurentul nu a formulat însă, critici la adresa acestei hotărâri care în sensul art. 304 C. proc. civ., constituie motive de modificare sau casare a hotărârii ci a reiterat argumentele invocate în faţa primei instanţei cu privire la excepţia de neegalitate.
În opinia lui, adoptarea recentă a Legii nr. 90/2007, reprezintă proba culpei Guvernului şi a Ministerului Apărării Naţionale care nu au gestionat cu responsabilitate, drepturile persoanelor care au lucrat în condiţii grele de muncă înainte şi după anul 1989, până în anul 2001.
Recursul este nefondat atât pentru inexistenţa unor motive legale de casare, cât şi pentru considerente ce vizează rezolvarea de fond dată excepţiei de nelegalitate ridicată de reclamantul G.S.
În adevăr, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, HG nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate a fost adoptată în aplicarea prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Prin acest act normativ s-a realizat asimilarea locurilor de muncă şi a activităţilor desfăşurate de unele cadre militare înainte de 10 aprilie 2001, care se încadrau în grupele I şi II de muncă ori similare acestora, reglementare necesară în condiţiile în care Legea nr. 164/2001 nu a mai utilizat noţiunea de grupe de muncă.
Potrivit art. 7 al hotărârii, stabilirea criteriilor şi a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care îşi desfăşoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiţii, denumirea locurilor de muncă, unităţilor, activităţilor şi/sau a funcţiilor, precum şi evidenţa perioadelor de activitate în aceste condiţii se face prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei instituţii publice prevăzute la art.1.
În sensul arătat a fost emis ordin ministrului apărării naţionale nr. 116/2002, care specifică, în art. 9 alin. (1), faptul că ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii trecuţi în rezervă începând cu data de 10 aprilie 2001, beneficiază de drepturile acordate prin HG nr. 1294/2001 şi prin prezentele norme metodologice.
Având în vedere că actele normative menţionate se referă numai la cadrele militare aflate în activitate la data de 10 aprilie 2001, este evident faptul că ele nu-şi găsesc aplicabilitatea în cazul cadrelor trecute în rezervă sau în retragere anterior acestei date.
Împrejurarea că dispoziţiile art. 2 şi art. 4 din HG 1294/2001 se referă doar la cadrele militare în activitate la 10 aprilie 2001 nu creează un tratament discriminatoriu faţă de cadrele militare care au trecut în rezervă sau în retragere anterior, deoarece cele două categorii de persoane nu se află în situaţii juridice identice, dat fiind momentul deschiderii dreptului la pensie, anterior sau ulterior datei la care Legea nr. 164/2001 a intrat în vigoare.
Cât priveşte Legea nr. 90/2007 pentru completarea art. 9 din Legea nr. 165/2001, invocată de recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că ea va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2008, dar reglementarea nouă instituită, nu constituie un temei de natură a justifica reformarea soluţiei recurate în sensul cerut de recurent şi cu atât mai mult, pentru obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de pensionare.
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced şi în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.S. împotriva sentinţei civile nr. 1398 din 24 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 3580/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3672/2007. Contencios → |
|---|
