ICCJ. Decizia nr. 4321/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4321/2007
Dosar nr. 872/2/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamanta P.C. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001-2004 actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului, la data plăţii efective la care se adaugă şi daunele interese aferente potrivit art. 161 alin. (4) C. muncii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în calitate de funcţionar public are dreptul potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 la primă de concediu, plata acesteia fiind suspendată succesiv prin legile bugetare.
Prin sentinţa civilă nr. 1011 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumelor reprezentând prime de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003 şi 2004 actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
A respins cererea de acordare a daunelor interese.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta în calitatea sa de funcţionar public are dreptul la o primă de concediu potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Deşi plata acestui drept a fost suspendată în mod succesiv prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, acest fapt nu echivalează cu înlăturarea însuşi a acestui drept.
Verificând prescripţia dreptului la acţiune pentru perioada 2001-2002, s-a constatat că aceasta nu operează, pentru că suspendarea dreptului la plata primelor de concediu face inoperantă curgerea termenului de prescripţie conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 161 alin. (4) C. muncii, a respins cererea privind daunele interese solicitate.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
În motivarea recursului s-a arătat că aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici a fost suspendată succesiv, prin legile bugetului de stat, legi adoptate şi completate potrivit prevederilor Constituţiei României.
Recursul este nefondat
Obiectul cauzei îl constituie încălcarea dreptului la prima de concediu conferit iniţial de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 [art. 35 alin. (2), în forma actuală a legii].
Faptul că prin ordonanţe de urgenţă aplicarea acestui drept a fost suspendată succesiv timp de mai bine de 5 ani, nu echivalează cu stingerea dreptului respectiv, fiind mai degrabă o expresie a încălcării prevederilor legale în materie.
Ordonanţele de suspendare a acordării dreptului susmenţionat au încetat să producă efecte la începutul anului 2007, astfel încât acţiunea apare justificată, aşa cum a constatat de altfel şi instanţa de fond.
Normele de suspendare menţionate anterior contravin art. 41 şi art. 53 din Constituţie întrucât dreptul de remunerare a muncii, ce intră în conţinutul dreptului la muncă, nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu şi contrar echităţii impuse de o societate democratică.
Ele contravin şi prevederilor art. 38 C. muncii din care rezultă că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă o dată câştigat nu mai poate fi anulat.
Având în vedere considerentele prevăzute şi faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse împotriva sentinţei civile nr. 1011 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4279/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4345/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
