ICCJ. Decizia nr. 4355/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4355/2007
Dosar nr. 5648/1/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 octombrie 2005 şi ulterior precizată, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâţii A.N.F.P., Consiliul local al municipiului Timişoara, Primăria municipiului Timişoara, Primarul municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin Primar, Prefectura judeţului Timiş prin Prefect solicitând să se constate nulitatea de drept a concursului organizat în zilele de 7-8 septembrie 2005 de către A.N.F.P. şi ceilalţi pârâţi pentru ocuparea funcţiei publice de conducere, director executiv la Direcţia Edilitară din cadrul Primăriei municipiului Timişoara, întrucât concursul s-a desfăşurat cu încălcarea legii şi să se dispună anularea actului administrativ prin care o altă persoană a fost declarată câştigătoare a concursului şi încadrată în funcţie având în vedere că acesta este un act subsecvent, care nu poate exista dacă acest concurs este nul.
Totodată, reclamanta a solicitat anularea actului prin care i-a fost acordată notă la proba scrisă, anularea ordinului prin care i s-a soluţionat contestaţia şi obligarea pârâtei să-i acorde o notă în concordanţă cu baremul şi răspunsurile date, pe baza unei expertize.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea A.N.F.P. la organizarea unui nou concurs cu respectarea legii şi plata daunelor materiale produse prin numirea în funcţia pentru care a concurat, daune morale de 30.000 RON, plus cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată după casarea sentinţei civile nr. 133 din 17 aprilie 2006 a aceleiaşi instanţe de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2909 din 15 septembrie 2006, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată faţă de A.N.F.P., pentru lipsă de calitate procesuală pasivă faţă de Consiliul local Timişoara şi s-a luat act că reclamanta a renunţat la judecată faţă de ceilalţi pârâţi.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a probat nelegalitatea concursului organizat de A.N.F.P.; că reclamanta nu a înţeles să cheme în judecată pe câştigătorul concursului, A.D.; că instanţa nu poate verifica conţinutul de specialitate al subiectelor de concurs şi nici notarea acestora; că este inadmisibilă cererea de obligare a A.N.F.P. la organizarea unui nou concurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă: că nu este necesară chemarea în judecată a persoanei câştigătoare a concursului atunci când se solicită anularea concursului; că instanţa a reţinut greşit că nu a fost probată nelegalitate concursului, deoarece aceasta rezultă din Ordinul nr. 3550/2005 al Preşedintelui A.N.F.P.; astfel, unele din persoanele care au făcut parte din cele două comisii nu aveau calitatea legală de a face parte la data respectivă, nu au fost respectate dispoziţiile HG nr. 1209/2003 şi ale Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aspecte precizate de reclamantă la data de 20 februarie 2007; nu s-a depus documentaţia întocmită de comisia de soluţionare a contestaţiilor pentru a se verifica realitatea corectitudinii soluţionării contestaţiei, a identităţii dintre persoanele care au făcut parte din comisie şi cele nominalizate prin Ordinul nr. 3550/2005 al Preşedintelui A.N.F.P.; nu s-a depus lucrarea scrisă a reclamantei; că în situaţia constatării nelegalităţii concursului se anulează şi punctajul acordat, recurgerea la experţi fiind necesară atunci când conţinutul actelor presupune domenii de specialitate.
Recurenta a mai precizat: că are calitate procesuală pasivă Consiliul local al municipiului Timişoara, întrucât a organizat concursul; că a solicitat anularea concursului, a Ordinului nr. 3550 din 11 august 2005 emis de A.N.F.P., că proba legalităţii revine autorităţii publice, că a cerut 40.000 lei daune.
Prin Decizia nr. 2808 din 31 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursul a fost anulat ca netimbrat.
Această hotărâre a fost anulată de către aceeaşi instanţă prin Decizia nr. 3411 din 18 septembrie 2007 în urma admiterii contestaţiei în anulare formulate de M.M., constatându-se că recursul declarat de aceasta a fost legal timbrat.
Curtea, în judecarea recursului reclamantei, având în vedere motivarea recursului şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., reţine următoarele.
Prin precizarea de acţiune din data de 20 februarie 2007, reclamanta a detaliat în ce a constat nelegalitatea organizării şi desfăşurării concursului din data de 7 - 8 septembrie 2005: nerespectarea termenelor şi condiţiilor de publicitate prevăzute de lege; subiectele nu au corespuns bibliografiei şi aceasta nu a corespuns dispoziţiilor art. 10 din Regulamentul de concurs şi art. 51 alin. (3) din Legea nr. 188/1999; nu au fost respectate compunerea şi condiţiile pe care trebuiau să le îndeplinească membrii comisiei de concurs şi ai celei de contestaţii conform art. 22 din HG nr. 1209/2003; în comisie nu au fost doi funcţionari din cadrul A.N.F.P., din care cel puţin unul să deţină o funcţie echivalentă cu funcţia pentru care se desfăşoară concursul; secretariatul nu a fost asigurat de un membru al A.N.F.P., ş.a.
Aceste aspecte se constată că nu au fost analizate de instanţa de fond şi nu au fost avute în vedere la pronunţarea sentinţei.
Ca urmare, hotărârea recurată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea aspectelor de mai sus, menţionate de reclamantă prin precizarea de acţiunea din data de 20 februarie 2007.
Referitor la nechemarea în judecată a persoanei care a câştigat concursul şi a fost numită în funcţia de conducere, Curtea constată că nu reprezintă un impediment pentru analizarea legalităţii organizării şi desfăşurării concursului, concurs care a fost organizat de A.N.F.P., singura autoritate publică ce are calitate procesuală pasivă, cum bine a reţinut instanţa de fond.
În ce priveşte aprecierea cunoştinţelor concurentei reclamante, instanţa nu se poate subroga în atribuţiile comisiei de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor, cum de asemenea, în mod legal a reţinut curtea de apel.
Sarcina probei pentru dovedirea susţinerilor din acţiune revine reclamantei, întrucât dispoziţiile legii speciale (Legea nr. 554/2004) se completează cu cele ale codului de procedură civilă în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea contenciosului administrativ.
Celelalte motive de recurs formulate ulterior de M.M. prin „precizările" depuse atât în dosarul de recurs cât şi în cel privind contestaţia în anulare, nu se analizează fiind formulate peste termenul legal prevăzut de art. 303 C. proc. civ. şi nefiind întrunite cerinţele art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 53 din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4345/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4368/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
