ICCJ. Decizia nr. 4345/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4345/2007
Dosar nr. 2111/2/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 21 martie 2007 reclamantul A.C. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei solicitând obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2002 şi 2003, în sumă de 3598 RON actualizată cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că a fost funcţionar public în perioada 2002 - 2003, fiind beneficiar al dreptului la primele de vacanţă conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, însă acest drept a fost suspendat prin OUG nr. 33/2001 şi ulterior prin legile bugetului de stat până în 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1325 din 22 mai 2007, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanţă pe anii 2002 şi 2003, în cuantum de 1000 şi respectiv 1104 RON, actualizată cu indicele de inflaţie.
Instanţa de fond a apreciat că suspendarea nu poate afecta substanţa dreptului, obligaţia de plată a primelor devenind executorie de la data încetării suspendării, 31 decembrie 2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, susţinând în esenţă că, instanţa de fond trebuia să respingă ca prescrisă acţiunea reclamantei, având în vedere prevederile art. 167/1958, precum şi prevederile art. 283 lit. c) C. muncii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 "funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Dispoziţiile acestui text de lege care au acordat dreptul în discuţie, au fost în fiinţă în perioada 2002 - 2003, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituţia României.
Suspendarea exerciţiului dreptului prin legi bugetare succesive nu echivalează cu înlăturarea lui, atâta timp cât nu există nici o dispoziţie legală prin care să fi fost înlăturată existenţa acestuia, întrucât s-ar încălca principiul constituţional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Referitor la susţinerea privind prescripţia dreptului la acţiune pentru perioada 2002 - 2003, Curtea apreciază că aceasta nu operează, întrucât suspendarea dreptului la plata primelor de concediu face inoperantă curgerea termenului de prescripţie, conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse împotriva sentinţei civile nr. 1325 din 22 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4321/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4355/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
