ICCJ. Decizia nr. 4429/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4429/200.
Dosar nr. 255/39/200.
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 255/39/2007 la Curtea de Apel Suceava, reclamantul G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 193 din 6 aprilie 2007 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000. în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în anul 1944 a fost refugiat împreună cu familia din Fălticeni în localitatea Bozovici, judeţul Caras - Severin, pentru o perioadă de 11 luni, din cauza persecuţiilor etnice.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 95 din 11 iunie 2007 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava. A constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1944 - 28 noiembrie 1945, începând cu data de 20 aprilie 2007.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul a făcut dovada că, împreună cu familia sa a fost obligat să-şi părăsească domiciliul din Fălticeni şi să se refugieze în localitatea Bozovici, judeţul Caras Severin, din cauza persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, reclamantul nu a dovedit că refugierea/evacuarea sa şi a familiei sale din Fălticeni, judeţul Baia în Bozovici, judeţul Caraş-Severin a fost determinată de persecuţii etnice.
Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana-cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.
Dispoziţiile art. 1 lit. c) din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-şi părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate şi să se refugieze pe teritoriul aflat sub administraţie românească, în acest sens fiind şi prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002 de Guvernul României, în aplicarea OG nr. 105/1999.
Din certificatul nr. C-1202/2007 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Caras Severin rezultă că, G.G., tatăl reclamantului figurează în evidenţele cu personalul evacuat în perioada martie 1944 - februarie 1945, împreună cu soţia şi cei patru copii, iar din Hotărârea nr. 16462/42/2007 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, rezultă calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a sorei reclamantului,M. căsătorită C.
Aşadar, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, reclamantul născut la data de 12 ianuarie 1939 în Fălticeni, judeţul Suceava are calitatea de persoană refugiată şi beneficiază ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind nevoit să se refugieze împreună cu familia în localitatea Bozovici, judeţul Caras Severin, la data refugiului, reclamantul fiind în vârstă de 5 ani.
De altfel, intimatul G.V. a depus la dosar, hotărârea nr. 5120 din 5 iulie 2007 emisă de recurentă, privind anularea de către aceasta a hotărârii contestate nr. 193/2007 şi recunoaşterea calităţii de refugiat a reclamantului, în perioada 1 martie 1944 - 28 februarie 1945, în temeiul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 20 aprilie 2007.
În consecinţă, soluţia adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei nr. 95 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 4412/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4430/2007. Contencios → |
|---|
