ICCJ. Decizia nr. 4431/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4431/2007
Dosar nr. 279/39/2007
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 iunie 2007 reclamantul C.P. a solicitat în contradictoriu cu M.E.C.T., suspendarea executării Ordinului nr. 1254 din 6 iunie 2007 emis de Ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea ordinului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, ministrul i-a aplicat sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 116 lit. e) din Legea nr. 128/1997, respectiv destituirea din funcţia de inspector şcolar general al I.Ş.J. Suceava, că împotriva acestui ordin a formulat acţiune în anulare până la soluţionarea căreia solicită suspendarea executării actului atacat, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
A mai arătat reclamantul că prin schimbarea conducerii I.Ş.J. Suceava ar fi afectată organizarea activităţii de susţinere a testelor naţionale şi a examenului de bacalaureat.
Pârâtul M.E.C.T. a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată pe motiv că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, precizându-se că funcţionarea inspectoratului şcolar nu este impietată cu nimic, aceasta întrucât a fost numit, prin detaşare, un alt inspector şcolar general; inspectorii şcolari generali adjuncţi au rămas neschimbaţi, inspectorul şcolar general nu face parte din Comisia judeţeană care răspunde de organizarea şi desfăşurarea testelor naţionale, şi Comisia judeţeană se aprobă anual, prin Decizia inspectorului şcolar general, iar până la data de 15 aprilie reclamantul nu a fost numit în comisia judeţeană pentru coordonarea acţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat 2007.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 102 din 25 iunie 2007, a admis cererea reclamantului şi a dispus suspendarea executării ordinului atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, reţinând, în esenţă, ca temei de drept al admiterii cererii prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Totodată, s-au reţinut, în detaliu, toate argumentele privind justificarea susţinerii reclamantului referitoare la prevenirea unor pagube iminente în învăţământul şcolar judeţean precum şi faptul că există pe rolul instanţei şi o acţiune în anularea actului, fiind astfel îndeplinită condiţia inexorabilă prevăzută de legiuitor prin art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.C.T., criticând-o pentru nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. precum şi cele ale Legii nr. 554/2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs, nestructurate conform dispoziţiilor art. 3021 şi 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 14, 15 şi 28 din Legea nr. 554/2004, se susţine că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea, neexistând un caz justificat pentru suspendare şi nici nu se creează o pagubă iminentă inspectoratului şcolar judeţean conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 şi nici reclamantului care revine la catedră. În opinia recurentului nu există un prejudiciu material, dar previzibil cu evidenţă, sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării acestuia.
Recurentul mai susţine că instanţa nu a analizat temeinicia cererii din această perspectivă şi a pronunţat o soluţie arbitrară în raport cu probele administrate în cauză, contrar dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, un element definitoriu al actului administrativ este şi acela al prezumţiei de legalitate al acestuia, prezumţie exprimată şi prin faptul că este executoriu din oficiu (ex officio).
Ca excepţie de la această regulă, legiuitorul a prevăzut totuşi posibilitatea suspendării executării actului administrativ, cazurile, condiţiile şi procedura suspendării fiind prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, contrar celor susţinute de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că instanţa de fond a fost preocupată de examinarea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, încercând să deceleze existenţa atât a cazului bine justificat cât şi a necesităţii prevenirii unei pagube iminente, fără a face vreo referire în sensul că aceste condiţii, prevăzute la alin. (1) al art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu ar fi necesar a fi îndeplinite în situaţia prevăzută de art. 15.
Este însă cunoscut că în faza soluţionării cererii de suspendare, instanţa nu se poate pronunţa cu privire la nelegalitatea actului, dar poate constata existenţa cazului bine justificat sintagmă a cărui înţeles a fost cristalizată în sensul că aceasta semnifică împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Înalta Curte constată că, în cauză, instanţa de fond a făcut referire atât la acţiunea în anulare cât şi la aspectele legate de ordinul atacat de natură a defini existenţa cazului bine justificat, chiar dacă nu menţionează expres acest lucru (fila 30 verso şi fila 31 dosar fond).
Referitor la prevenirea pagubei iminente, instanţa de fond a avut în vedere definiţia dată acesteia în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, precum şi toate aspectele, prezentate în detaliu (fila 31 dosar fond), ce au condus la formarea convingerii acesteia, contrar celor susţinute de recurentul-pârât.
Este de observat şi că într-adevăr, intimatul-reclamant, sancţionat la 6 iunie 2007, nu a mai fost numit în Comisia judeţeană pentru coordonarea acţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat 2007, preşedintele acesteia fiind însă inspectorul şcolar general numit prin detaşare la 8 iunie 2006 (fila 20 dosar fond) şi care prin propria sa decizie din 14 iunie 2007 (fila 21 dosar fond) a stabilit componenţa comisiei a cărei preşedinte s-a numit.
În plus, Înalta Curte constată că nici faptul că, pe parcursul litigiilor, recurentul-pârât a emis un nou ordin de eliberare din funcţia de inspector şcolar general a intimatului (ordinul nr. 1998 din 4 septembrie 2007 fila 13 dosar recurs) nu este de natură a determina schimbarea sentinţei atacate.
Prin urmare, constatând că criticile aduse soluţiei primei instanţe sunt nefondate, se va respinge recursul în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 14, 15 şi 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinţei nr. 102 din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4427/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4433/2007. Contencios. Conflict de... → |
|---|
