ICCJ. Decizia nr. 4437/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4437/2007
Dosar nr. 425/64/2007
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Braşov sub nr. 425/64 din 13 martie 2007, reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Braşov, anularea Hotărârii nr. 4784 din 16 februarie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, din cauza persecuţiilor etnice,familia sa a fost nevoită să se refugieze din judeţul Sălaj, în Ploieşti, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 63/ F din 4 iunie 2007 a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Braşov. A anulat Hotărârea nr. 4784 din 16 februarie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 18 iunie 1943 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de lege, începând cu data de 1 februarie 2007.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul are calitatea de refugiat de la data naşterii sale, chiar dacă s-a născut după începerea refugiului părinţilor săi, întrucât a avut acelaşi domiciliu cu al părinţilor săi şi a trăit în condiţii materiale şi morale identice cu ale părinţilor, suferind aceleaşi condiţii, privaţiuni ca şi aceştia. Acţiunea a fost admisă în parte, faţă de solicitarea reclamantului de a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 până în anul 1948, Legea nr. 189/2000 limitând acordarea respectivelor drepturi la data de 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărî a declarat recurs în termen, pârâta – C.J.P. Braşov criticând-o pentru nelegalitate susţinând în esenţă că, reclamantul nu dovedeşte calitatea de persoană refugiată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât la data de 15 septembrie 1940 când părinţii săi s-au refugiat din localitatea Bălan, judeţul Sălaj în oraşul Ploieşti, judeţul Prahova, reclamantul nici nu era conceput, fiind născut la un interval mai mare de 300 de zile faţă de data refugiului, iar nu într-un interval maxim de 300 de zile la data începerii perioadei de refugiu a părinţilor săi.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul B.V., fiul lui G. şi E. s-a născut la data de 18 iunie 1943, în oraşul Ploieşti, judeţul Prahova, unde părinţii săi s-au refugiat din localitatea Bălan, judeţul Sălaj, urmare Dictatului de la Viena (dosar de fond filele 10-14).
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana-cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele - cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că, reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu – Bălan, judeţul Sălaj, în Ploieşti a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei. În speţă se pun în discuţie drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu sau erau strămutaţi, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinţilor săi, reglementată de C. civ.– Cartea III, art. 650 şi următoarele.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmează să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Braşov împotriva sentinţei nr. 63/ F din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 4433/2007. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4450/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
