ICCJ. Decizia nr. 4427/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4427/2007
Dosar nr. 748/32/2007
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, reclamantul A.M. a contestat Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de M.F.P. – G.F. – C.G. prin care a fost sancţionat disciplinar cu suspendarea dreptului de promovare în funcţia publică pe o perioadă de doi ani, conform art. 65 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999.
Curtea de Apel Bacău prin sentinţa nr. 94 din 13 august 2007, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat nulitatea parţială a deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de G.F. – C.G. în ce priveşte sancţiunea disciplinară aplicată reclamantului A.M.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 a C.G.G.F. s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului cu suspendarea dreptului de promovare în funcţii publice pe o perioadă de doi ani, iar la emiterea deciziei s-a avut în vedere referatul comisiei de disciplină din 4 decembrie 2006, raportul comisiei de disciplină din 15 februarie 2007 prin care s-a propus sancţionarea disciplinară.
În raportul comisiei de disciplină s-a reţinut că reclamantul nu s-a prezentat la audiere deşi procedura de citare ar fi fost legal îndeplinită, dar din probele aflate la dosar, instanţa de fond a considerat că citaţia pentru prezentarea în faţa comisiei de disciplină a fost primită de reclamant la 16 octombrie 2006, deşi citaţia era pentru data de 13 octombrie 2006.
Faţă de prevederile art. 25 din HG nr. 1210/2003 şi art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 s-a considerat că nu a fost respectat dreptul la apărare al funcţionarului public, cu trimitere şi la jurisprudenţa C.E.J. în această chestiune, pentru că nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi fost legal citat, iar Decizia de sancţionare a reclamantului este lovită de nulitate absolută.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă pe considerentul că sub aspectul modalităţii de contestare a sancţiunii disciplinare sunt aplicabile dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 14/2007 text potrivit căruia „funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ".
Prin aceea că legiuitorul nu a înţeles să facă trimitere la Legea nr. 554/2004 se poate deduce că nu se impunea realizarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs G.F. – C.G. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
A fost criticată sentinţa pronunţată de instanţa de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Se consideră că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu a fost îndeplinită procedura de citare pentru audierea reclamantului pentru că citaţia din 02 octombrie 2006 a fost înregistrată la secţia Neamţ la 5 octombrie 2006, iar procedura de citare s-a făcut prin înştiinţare scrisă de luare la cunoştinţă prin semnătură.
Dovada că intimatul - reclamant a primit citaţia este faptul că ea a fost depusă chiar de acesta la dosarul instanţei de fond.
Intimatul - reclamant deşi a intrat în posesia acestei citaţii nu a completat dovada de îndeplinire a procedurii de citare, chiar dacă avea obligaţia să o completeze şi să o remită Comisiei de disciplină, astfel că din propria culpă nu a completat dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii reclamantului având în vedere că reclamantul a depăşit termenul de 70 de zile stabilit pentru raportarea situaţiilor privind legalitatea tranzacţiilor comerciale desfăşurate de mai multe societăţii comerciale, prin aceasta şi-a încălcat îndatoririle ce-i reveneau.
Examinând ansamblul probelor administrate în cauză, motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de C.G.G.F., reclamantul A.M. a fost sancţionat cu suspendarea dreptului de promovare în funcţia publică pe o perioadă de doi ani, în baza art. 65 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare.
Tot prin aceeaşi decizie a fost sancţionat şi N.C. Cei doi îndeplineau funcţia de comisar şef al G.F. secţia Neamţ – N.C., iar reclamantul pe cea de comisar şef divizie tot la G.F. – secţia Neamţ.
Instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat parţial Decizia în privinţa reclamantului.
Soluţia instanţei de fond este legală pentru că sancţionarea reclamantului s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 şi art. 25 alin. (2) din HG nr. 1210/2003.
Aceste texte instituie obligativitatea citării în faţa comisiei de disciplină, care trebuie făcută prin scrisoare recomandată sau prin înştiinţare scrisă de luare la cunoştinţă sub semnătură.
Chiar dacă în motivele de recurs se arată că citaţia ar fi fost primită de reclamant, dovadă fiind faptul că chiar acesta a depus-o la dosarul instanţei de fond, această susţinere este nefondată.
Este adevărat că a fost emisă citaţia către reclamant, fiind emisă la 2 octombrie 2006 şi primită la G.F. Neamţ la 05 octombrie 2006, însă G.F. Neamţ a expediat-o către reclamant, conform borderoului aflat la dosar, numai la data de 16 octombrie 2006, deşi reclamantul trebuia să se prezinte la data de 13 octombrie 2006 în faţa comisiei de disciplină.
De menţionat ar fi şi faptul că reclamantul s-a aflat în concediu medical, astfel că era necesar să i se comunice citaţia de către G.F. Neamţ.
Potrivit art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după audierea funcţionarului public, iar în conformitate cu art. 25 alin. (2) din HG nr. 1210/2003 citarea se face în faţa comisiei de disciplină prin scrisoare recomandată sau prin înştiinţare scrisă, procedura de citare fiind obligatorie pentru fiecare termen fixat de preşedintele comisiei de disciplină.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond sancţionarea reclamantului s-a făcut fără respectarea acestor dispoziţii, ceea ce duce la nulitatea sancţiunii disciplinare aplicate.
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cerere pe baza constatării nulităţii actului de sancţionare pentru că nu a fost respectată legea în privinţa citării reclamantului comisiei de disciplină, nu pot fi analizate motivele de recurs care vizează temeinicia sancţiunii aplicate.
De aceea, apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.F. – C.G. împotriva sentinţei nr. 94 din 13 august 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4381/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4431/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
