ICCJ. Decizia nr. 4433/2007. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4433/2007
Dosar nr. 1354/42/2007
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 iunie 2006, la Judecătoria Târgovişte, reclamanta SC E.S. SA Târgovişte a chemat în judecată pe pârâta A.P. Târgovişte, solicitând obligarea acesteia la 1.970,64 lei contravaloarea facturilor neachitate şi majorări de întârziere, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă în perioada 29 martie 2002 - 31 ianuarie 2005.
Ulterior, reclamanta a precizat acţiunea solicitând şi obligarea preşedintelui A.P. să constituie un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor cu datorii în favoarea reclamantei şi intabularea acestui privilegiu în cartea funciară iar în situaţia în care pârâta refuză instanţa să o autorizeze pe reclamantă să îndeplinească această obligaţie pe cheltuiala pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 214/2007 a Judecătoriei Târgovişte s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, iar această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 867/2007 a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgovişte şi a sesizat Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin regulatorul de competenţă sentinţa civilă nr. 10 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte reţinându-se că principalul capăt de acţiune este cel prin care se solicită despăgubiri pentru neachitarea serviciilor prestate de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta susţinând că aparţine Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenta de soluţionare a cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2007.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Cererea principală din cadrul acţiunii formulate de reclamantă se referă la obligarea pârâtei de a-i achita contravaloarea facturilor neonorate pentru serviciile de salubritate prestate. Valoarea solicitată este de 1.970,64 lei, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. cu referire la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare aparţine judecătoriei.
Judecătoria va soluţiona şi cererea accesorie, precizată de reclamantă la fila 42 din Dosarul nr. 3403/2006 al Judecătoriei Târgovişte.
Cât priveşte susţinerea recurentei în sensul că este competentă secţia contencios administrativ şi fiscal a tribunalului să soluţioneze pricina în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006, Curtea constată că solicitarea nu este legală.
Într-adevăr, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, publicată la data de 8 mai 2006, prevede că soluţionarea litigiilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de executarea contractelor şi izvorâte din neplata serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Legea nr. 101/2006, conform art. 33, a intrat însă în vigoare la un an de la data publicării în M. Of. al României, respectiv la data de 8 mai 2007.
Cum la data formulării acţiunii 6 iunie 2006, Legea nr. 101/2006 nu era în vigoare, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Târgovişte, în conformitate cu dispoziţiile C. proc. civ., astfel cum s-a arătat mai sus.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.S. SA Târgovişte împotriva sentinţei nr. 10/ CC din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4431/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4437/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
