ICCJ. Decizia nr. 4456/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4456/2007
Dosar nr. 10798/2/2006
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 703 din 7 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 259 din 3 noiembrie 2006 până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei şi totodată a admis acţiunea formulată de reclamantul O.N.V., anulând Decizia din 3 noiembrie 2006 emisă de pârâtă, prin care reclamantul a fost sancţionat cu mustrare scrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei de sancţionare, cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 şi anume cazul bine justificat şi paguba iminentă se circumscriu împrejurării că reclamantul şi-a depus dosarul de participare la concursul organizat de A.N.F.P. pentru funcţia de director general, în acelaşi timp fiind adus reclamantului şi un prejudiciu de imagine.
Cu privire la fondul cererii prima instanţa a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 65 alin. (1) - (3) din Legea nr. 188/1999 care definesc noţiunea precum şi conţinutul faptelor care constituie abatere disciplinară, precum şi procedura ce trebuie urmată în vederea aplicării unei sancţiuni în cazul angajării răspunderii administrativ disciplinare.
A constatat instanţa de fond că reclamantul a fost sancţionat prin Decizia atacată cu mustrare scrisă pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (2), lit. d) şi i) din Legea nr. 188/1999, iar procesul-verbal încheiat la data de 2 noiembrie 2006, precum şi adresa din 23 octombrie 2006 (aflate la filele 28,29) nu fac dovada îndeplinirii dispoziţiilor art. 66 alin. (3), respectiv nu fac dovada că s-a încercat a se efectua cercetarea prealabilă şi audierea reclamantului şi de asemenea, nu fac dovada refuzului acestuia de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile pretinse de conducerea autorităţii pârâte, respectiv A.N.P.D.Z.M.
Ca urmare, instanţa de fond a apreciat că sancţiunea disciplinară aplicată este nulă conform dispoziţiilor art. 66 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, iar împrejurarea că „reclamantul nu a răspuns la telefon la ora 11.00" şi a refuzat să dialogheze telefonic cu conducătorul instituţiei pârâte nu constituie abateri disciplinare, în sensul celor prevăzute de dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. d) şi i) din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.P.D.Z.M., invocând în drept motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi criticând hotărârea pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că măsura de sancţionare dispusă faţă de O.N.V. prin Decizia nr. 259 din 03 noiembrie 2006 este perfect legală, emisă cu respectarea prevederilor aplicabile.
S-a mai arătat de către recurentă că sancţionarea cu mustrare scrisă a domnului O.N., funcţionar public în cadrul A.N.P.D.Z.M. îndeplinind funcţia publică de consilier superior în cadrul Reprezentanţei Locale Anina se justifică prin lipsa nemotivată a acestuia de la serviciu din 23 octombrie 2006, inclusiv refuzul de a prezenta nota explicativă de justificare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, aceasta fiind de astfel maniera în care domnul O. îşi desfăşoară raporturile de serviciu în cadrul A.N.P.D.Z.M.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi prin prisma criticilor formulate de recurenta - pârâtă apreciază că instanţa de fond a făcut în cauză o justă apreciere a probelor administrate şi o corectă interpretare a normelor legale aplicabile, pronunţând o hotărâre ce urmează a fi menţinută.
Prin Decizia nr. 259 din 3 ianuarie 2006, în temeiul OUG nr. 64/1997 privind înfiinţarea A.N.P.D.Z.M., domnul O.N., consilier superior la Reprezentanţa Locală Anina, a fost sancţionat cu mustrare scrisă, conform art. 65 alin. (1) şi alin. (2), lit. d) şi i) din Legea nr. 188/1999, reţinându-se că in data de 23 octombrie 2006 nu s-a primit răspuns precum şi refuzul domnului O.N. de a dialoga telefonic cu conducerea A.N.P.D.Z.M. Totodată a fost avut în vedere şi procesul-verbal nr. 5882 din 01 noiembrie 2006.
Potrivit art. 65 alin. (1) şi 2, lit. d) şi i) din Legea nr. 188/1999, abaterile disciplinare reţinute în sarcina reclamantului intimat şi pentru care a şi fost sancţionat constau în nerespectarea în mod repetat a programului de lucru şi respectiv refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu.
Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut nulitatea sancţiunii aplicate, în condiţiile în care, potrivit art. 66 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public, a cărui declaraţie trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii.
Cum actele şi lucrările dosarului nu demonstrează că această procedură a fost respectată, procesul-verbal din 1 noiembrie 2006 (fila 28 dosar fond) ca şi adresa din 23 octombrie 2006 (fila 29 dosar fond) prin care se solicită prezentarea unei note explicative privind lipsa de la serviciu, ambele înscrisuri semnate de directorul general, neputând constitui, în sensul prevederilor legale citate, dovada îndeplinirii etapelor obligatorii de cercetare şi audiere, nulitatea sancţiunii a fost în mod legal reţinută.
De altfel, nici prin motivele de recurs formulate, recurenta - pârâtă nu a putut invoca şi prezenta elementele de fapt, sau înscrisuri noi care să infirme aspectele reţinute de instanţa de fond în ceea ce priveşte procedura de aplicare a sancţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.D.Z.M., împotriva sentinţei civile nr. 703 din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4451/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4457/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
