ICCJ. Decizia nr. 4669/2007. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 2 mai 2006 reclamantul A.N. a solicitat obligarea pârâților S.R.I. - U.M. Bacău și S.R.I. București la plata drepturilor salariale care i-au fost diminuate prin Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de directorul S.R.I., ordin de care a aflat prin adresa nr. 71892/2006, suma fiind de 950 RON. A solicitat și daune morale de 1.000 RON. Ulterior reclamantul a precizat că solicită anularea Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de S.R.I.
în motivarea acțiunii s-a arătat: că la data de 27 iunie 2003, în perioada de concediu medical, reclamantului i s-a comunicat că a fost trecut în rezervă prin ordinul D.P. nr. 0737 din 23 iunie 2003 emis de directorul S.R.I., ordin care a fost anulat ulterior; că drepturile salariale nu i-au fost achitate, motiv pentru care a formulat acțiune la Curtea de Apel Iași - dosar; că măsura punerii la dispoziție nu i-a fost comunicată, luând cunoștință de aceasta în cadrul dosarului; că a solicitat comunicarea măsurii iar SRI, în răspunsul comunicat, a făcut vorbire de Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003.
Prin sentința civilă nr. 83 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca tardivă, reținându-se că a trecut mai mult de un an de la data emiterii actului, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând, în esență, că acțiunea nu este tardivă, întrucât a luat cunoștință de ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 la data de 10 februarie 2006, fiindu-i comunicat prin adresa nr. 71892 din 6 februarie 2006.
La data de 15 octombrie 2007 recurentul a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003, conform motivelor invocate în scris la fila 13 din dosar.
Curtea apreciază că soluționarea cauzei nu depinde de actul a cărui nelegalitate a invocat-o recurentul pe cale de excepție în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât sentința recurată a avut în vedere tardivitatea acțiunii de anulare a ordinului D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de S.R.I., astfel încât în recurs se verifică doar acest aspect al tardivității.
De altfel, reclamantul a formulat și o acțiune directă în anularea hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 85 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge cererea recurentului de sesizare a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, privind excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea de apel a apreciat corect tardivitatea formulării acțiunii la data de 2 mai 2006, precizată la data de 6 octombrie 2006, față de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data soluționării pricinii, text care prevede că cererea nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data emiterii actului. Cum ordinul contestat a fost emis la data de 9 mai 2003, acțiunea este tardivă.
Pentru considerentele expuse recursul a fost respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4463/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4657/2007. Contencios → |
|---|
