ICCJ. Decizia nr. 4776/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4776/200.
Dosar nr. 3797/2/2007
Şedinţa publică din 7 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la 25 mai 2007, reclamanţii B.I.A., B.M., D.H., D.C., F.C.M., F.C., M.A.D. şi N.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 şi 2006, actualizată cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că solicită drepturile băneşti reprezentând prima de concediu, deoarece acest drept este prevăzut de Legea nr. 188/1999, care stabileşte că funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior, printr-o serie de ordonanţe de urgenţă s-a dispus suspendarea acordării acestui drept, iar prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat suspendarea a fost menţinută în perioada 2001- 2006.
Pin sentinţa civilă nr. 1761 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanţilor B.I.A., B.M., D.H., D.C., F.C.M., F.C., M.A.D. şi N.V. obligând pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând prime de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 şi 2006, actualizate cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului, la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamanţilor este întemeiată, întrucât aceştia, în calitate de funcţionari publici ai instituţiei pârâte în perioada 2001-2006 aveau dreptul la prima de concediu, în condiţiile Legii nr. 188/1999, exerciţiul acestui drept câştigat fiind suspendat ca efect al dispoziţiilor OUG nr. 33/2001, suspendarea fiind apoi prelungită prin legile bugetului din anii respectivi.
Instanţa de fond a mai reţinut că suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea acestui drept atâta timp cât, prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată existenţa pentru anii 2001-2005. Cu privire la prescripţia dreptului la acţiune, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu operează întrucât suspendarea dreptului face inoperantă curgerea termenului de prescripţie.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Recurentul consideră că sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii deoarece:
- în ceea ce priveşte sumele reprezentând prima de concediu pe anii 2001 şi 2002 a intervenit prescripţia, prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958;
- nu s-a avut în vedere că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001 - 2006, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea n. 188/1999 au fost suspendate, până la 31 decembrie 2006:
- Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale avea obligaţia legală să respecte reglementările privind suspendarea dreptului la prima de concediu.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Este de necontestat că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcţionarilor publici ca, pe lângă indemnizaţia de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
De asemenea, este de necontestat că prin dispoziţii succesive acordarea primei de vacanţă a fost suspendată în anii 2001 – 2006.
Numai că, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, Înalta Curte constată că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui cât timp nu există nici o dispoziţie legală prin care să fi fost înlăturată existenta acestuia.
Astfel, dreptul la prima de concediu stabilit iniţial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (publicată în M.Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999), s-a menţinut prin art. 34 alin. (2) la republicarea acestui act normativ în M. Of. nr. 251 din 22 martie 2004, precum şi prin art. 35 alin. (2) la republicarea în M.Of. nr. 365 din 29 mai 2007.
Aşadar, prin suspendarea dreptului menţionat nu se poate considera că acesta nu exista în perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituţional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut şi garantat nu poate înlătura existenţa lui anterioară pentru că, s-ar contraveni atât art. 53 din Constituţia României revizuită (art. 49 din Constituţia anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exerciţiul unui drept, cât şi reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligaţie lipsită de conţinut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anilor, pentru care exerciţiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1761 din 20 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4756/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4818/2007. Contencios → |
|---|
