ICCJ. Decizia nr. 4745/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4745/2007
Dosar nr. 23374/3/200.
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă în instanţă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, la data de 27 iunie 2006, reclamantul D.N. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N. SA a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze un certificat prin care să-şi dea acordul pentru Planul Urbanistic Zonal Glina pentru Tarlaua 11, parcela 12 (T.11, P.12), acord care îi este necesar în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru edificarea unui imobil P+1 pe terenul proprietatea sa, cât şi obligarea pârâtei la penalităţi în valoare de 100 lei (RON) pe zi de întârziere până la eliberarea efectivă a actului respectiv.
În motivare, reclamantul a arătat că urmare cererii formulată către pârâtă prin care a solicitat acordul pentru PUZ, aceasta i-a dat un răspuns evaziv şi nefavorabil.
Reclamantul a mai arătat că împreună cu soţia este proprietarul unui teren în suprafaţă de 400 mp intravilan, situat în comuna Glina, sat Căţelu, în Tarlaua 11, parcela 12, dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, teren limitrof autostrăzii Bucureşti-Constanţa, pe care doreşte să edifice o construcţie P+1 şi este împiedicat în realizarea acesteia de reticenţa pârâtei.
Reclamantul a invocat dreptul său de proprietate, cât şi prevederile OG nr. 43/1997 republicată, cu modificări, art. 17 lit. a) şi b), lege care nu prevede nici o interdicţie în a construi, ci impune doar anumite condiţii.
În urma declinării competenţei de către Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1753 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului D.N. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N., cu sediul în Bucureşti, astfel cum a fost precizată în faţa curţii de apel.
A obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantului în sensul celor solicitate, respectiv cu privire la terenul în suprafaţă de 400 mp intravilan, situat în comuna Glina, sat Căţelu, tarlaua 11, parcela 12, pentru care aceasta a solicitat certificat/ acordul pentru PUZ Glina.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din dovezile de la dosar demonstrează că reclamantul este proprietarul terenului de 400 mp teren situat în comuna Glina, sat Căţelu, T.11, P.12.
S-a mai reţinut că pârâta entitate a administraţiei publice, în raport de răspunsul dat petentului-reclamant la 14 februarie 2006 sub nr. 92/2599 nu a făcut dovada motivelor pentru care nu a răspuns punctual cererii petentului/ reclamant. Astfel, s-a reţinut incidenţa art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 8 alin. (1), teza II din Legea nr. 554/2004, pârâta urmând a fi obligată să soluţioneze cererea reclamantului în sensul celor solicitate, respectiv cu privire la terenul în suprafaţă de 400 mp intravilan situat în comuna Glina, sat Căţelu, tarlaua 11, parcela 12, pentru care acesta, în raport de condiţiile prevăzute de normele în materie, OG nr. 43/1997 republicată, cu modificările ulterioare, art. 17 lit. a) şi b), a solicitat certificatul/acordul pentru PUZ Glina.
Capătul de cerere din acţiunea introductivă, astfel cum a fost formulată de reclamant privitor la penalităţi de 100 lei/RON pe zi de întârziere până la eliberarea actului, nu poate fi luat în apreciere, cererea nefiind motivată şi dovedită.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs C.N.A.D.N. România.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a apreciat ca greşită soluţia instanţei de fond, întrucât în raport de precizările aduse acţiunii iniţiale ale reclamantului răspunsurile solicitate de acesta se regăsesc în prevederile legale incidente în cauză. In acest sens s-a făcut trimitere la art. 6 lit. f) din Ordinul nr. 622 din 23 octombrie 2003 privind aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind Proiectarea Autostrăzilor extraurbane", subliniind că terenul proprietate privată al reclamantului se poate afla numai în zona de protecţie (legea nepermiţând acest lucru în zona de siguranţă) aşa încât construcţia se poate realiza numai cu respectarea prevederilor amintite mai înainte.
în plus, s-a arătat că un răspuns competent şi complet poate fi dat reclamantului numai în condiţiile în care acesta depune întreaga documentaţie necesară pentru identificarea terenului.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurentă, dar şi în temeiul art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat şi va fi respins în consecinţă pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Din actele dosarului rezultă că intimatul-reclamant a cerut pârâtei acordul pentru PUZ Glina, tarlaua 11, parcela 12, acord necesar pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie pentru un imobil pe terenul proprietatea sa.
Potrivit cererii precizatoare depuse în faţa instanţei de fond reclamantul a solicitat ca în răspunsul său pârâta să arate: 1) dacă terenul în discuţie se află în zona de siguranţă sau în zona de protecţie a Autostrăzii Soarelui şi 2) dacă pe acest teren se poate edifica o construcţie de P+1.
In mod corect instanţa fondului a constatat pe baza probatoriului existent că prin adresa nr. 92/2599 din 14 februarie 2006 pârâta nu a răspuns punctual cererii reclamantului.
Drept consecinţă s-a reţinut incidenţa art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată, reacţia C.N.A.D.N., ca unitate aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor conform Anexei nr. 2 Cap. F, pct. 20 la HG nr. 367/2007, fiind apreciată ca un refuz nejustificat de soluţionare a cererii ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate al intimatului-reclamant.
Refuzul de a răspunde îşi păstrează caracterul de „nejustificat" în sensul legii contenciosului administrativ, cu atât mai mult cu cât pe parcursul judecăţii pârâta nu a formulat vreo întâmpinare pentru lămurirea, din punctul său de vedere, a situaţiei de fapt şi de drept.
În acest context, instanţa fondului, potrivit competenţelor ce-i revin şi în limitele sesizării a obligat pârâta să răspundă punctual la solicitările reclamantului ( în strictă legătură cu acordul pentru PUZ Glina), fără să oblige unitatea pârâtă să emită acest acord.
Apărările, dezvoltate de altfel doar prin cererea de recurs, în sensul că prevederile legale sunt clare şi că nu este necesar un răspuns explicit la solicitările intimatului-reclamant nu pot fi primite, o astfel de atitudine aducând în mod evident o vătămare dreptului de proprietate al petentului aşa cum este acesta garantat şi ocrotit de art. 44 din Constituţia României.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.A.D.N. împotriva sentinţei civile nr. 1753 din 20 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
i
| ← ICCJ. Decizia nr. 4724/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4756/2007. Contencios → |
|---|
