ICCJ. Decizia nr. 608/2007. Contencios. Suspendare executare ordin A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 608/2007
Dosar nr. 12576/1/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 iunie 2005, reclamanta SC U.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.V., solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu s-a făcut dovada că autorizaţia a fost acordată în urma furnizării unor informaţii inexacte pe care autoritatea vamală nu a avut posibilitatea să le constate.
Înainte de a proceda la anularea autorizaţiei pârâta nu a efectuat nici un control la societate şi nu a solicitat date sau ale informaţii cu privire la situaţia care ar fi putut conduce la anularea autorizaţiei deţinute, încălcând astfel dreptul la apărare.
Actul este emis cu rea-credinţă, fără a se preciza denumirea societăţii care a formulat plângerea.
Ordinul atacat este nelegal şi pentru că, deşi la pct. 1 este apreciat ca fiind un ordin de anulare, la pct. 4 se precizează că ordinul este de suspendare.
Termenul de contestare este de 30 de zile de la comunicare şi nu de 30 de zile de la emitere.
Actul atacat o prejudiciază pe reclamantă, întrucât aceasta este în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea de comisionar în vamă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Prin sentinţa civilă nr. 1181 din 17 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1903/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005 până la soluţionarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 1902/2005.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că anularea autorizaţiei de funcţionare de comisionar în vamă şi deconectarea de la serverul pârâtei reprezintă un caz bine justificat, având în vedere că societatea este în imposibilitate de a-şi îndeplini obiectul de activitate.
Aprecierea pârâtei în sensul că nu există îndoială asupra legalităţii ordinului prezintă relevanţă doar sub aspectul soluţionării pe fond a cererii de anulare a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Pentru ca motivele suspendării să fie bine justificate, înseamnă că ele trebuie să apară de la prim vedere ca fiind temeinice şi să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ contestat.
În cauză nu poate fi vorba de existenţa de la început a unei îndoieli puternice asupra legalităţii ordinului, în raport de probele de la dosar.
Spaţiul de depozitare nu s-a mai aflat la dispoziţia societăţii începând cu data de 1 iunie 2003, ca urmare a încheierii actului adiţional din 15 mai 2003.
Recurenta nu avea posibilitatea să ia cunoştinţă de existenţa actului adiţional, încheierea lui ţinând de relaţiile contractuale dintre intimată şi SC P.G. SA.
Termenul de suspendare a fost introdus din eroare în cadrul art. 4 al ordinului atacat, conţinutul întregului act se referă fără dubiu la măsura anulării autorizaţiei de comisionar în vamă.
Data emiterii ordinului atacat coincide cu data comunicării conţinutului actului.
Intimata-reclamantă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) şi (4) art. 15 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de dispoziţiile art. 15, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 44, art. 129, art. 53, art. 57 din Constituţia României.
Cauza a fost suspendată şi a fost sesizată Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.
Prin Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) şi (4), art. 15 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost repusă pe rolul Înaltei Curţi spre soluţionare.
Recursul formulat este fondat.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune în vederea suspendării executării unui act administrativ, două condiţii cumulative: cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că îndeplinirea condiţiei referitoare la cazul bine justificat reprezintă şi îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă.
Din actele dosarului rezultă că niciuna dintre condiţii nu este îndeplinită.
O eroare materială din cuprinsul actului nu poate produce o îndoială puternică asupra legalităţii actului:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că între intimata-reclamantă şi o altă societate a intervenit un act adiţional, din care rezultă că spaţiul de depozitare nu s-a mai aflat la dispoziţia intimatei din data de 1 iunie 2003.
Împrejurarea că recurenta avea posibilitatea să afle de existenţa acestui înscris pe alte căi, nu poate produce o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ atacat pentru a opera efectele suspendării.
În ceea ce priveşte paguba iminentă se va constata că nu există, deoarece intimata nu mai folosea spaţiul din anul 2003.
Faţă de considerentele menţionate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe fond va respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005 ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de A.N.V., împotriva sentinţei civile nr. 1181 din 17 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 1903/2005 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC U.E. SRL Bucureşti.
Casează sentinţa recurată şi pe fond respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 60/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 61/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
