ICCJ. Decizia nr. 618/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 618/2007
Dosar nr. 35482/2/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 august 2005, reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâţii Ş.L., C.F. şi R.A.R.A.R., solicitând acordarea încadrării în normele de poluare chimică a atmosferei din România R.N.T.R. 3 a autoturismului M.B., cumpărat la 15 martie 2005 din Germania.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, din buletinele depuse rezultă că valorile de substanţă poluantă se situează sub valorile limită.
Prin sentinţa civilă nr. 565 din 8 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 35482/2/2005 (D 3623/2005) Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată a constatat refuzul nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului de încadrare a autoturismului proprietatea sa în categoria Euro 3, a obligat pârâtul să emită un act pentru încadrarea autoturismului în Euro 3, a respins acţiunea ca neîntemeiată faţă de celelalte părţi.
Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că, din extrasul buletinului de încercare din 16 iunie 2005, rezultă o valoare a substanţelor poluante sub valorile limită, la CO, valoarea limită fiind de 2,3 grame/Km, iar cea măsurată este de 1,291 grame/Km.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că dispozitivul este în contradicţie cu motivarea instanţei şi cu probele administrate.
Instanţa de fond a înlăturat prevederile şi anume: Ordinul nr. 2194/2004 al M.T.C.T., Directivele U.E. nr. 70/220 nr. 98.
Instanţa de fond şi-a depăşit competenţele acordând derogări de la normele europene şi naţionale.
Recursul este fondat.
Recurenta-pârâtă a invocat în adresa nr. 43/3258 din 1 august 2005 faptul că nu se pot face o echivalenţă între încercarea de tip I emisii poluante măsurate în regim dinamic (g/km) şi cea prin care emisiile sunt măsurate în regim static (%).
Intimata-reclamantă a contestat această concluzie.
Curtea apreciază că această împrejurare poate fi lămurită prin efectuarea unei expertize de specialitate care să evidenţieze şi să arate cele două tipuri de încercări regim dinamic şi regim static, stabilindu-se diferenţele precum şi dacă autoturismul reclamantului se încadrează în regimul Euro 3, conform Directivei nr. 98/69 CE şi a normelor R.N.T.R. 7 aprobate prin Ordinul nr. 2132/2005.
În lipsa completării probatoriului cu concluziile unui expert nu se poate aprecia în mod corect asupra temeiniciei cererii reclamantului.
În aceste condiţii, recursul formulat apare ca fiind fondat din perspectiva motivelor de recurs prevăzute art. 304 pct. 7 şi 3041 C. proc. civ.
Urmează ca în temeiul art. 20 Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., Curtea constată admis recursul, casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probatoriului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă R.A.R.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 565 din 8 martie 2006 în dosarul nr. 35482/2/2005 nr. vechi 3623/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C.V.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 616/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 62/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
