ICCJ. Decizia nr. 977/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 977/2007
Dosar nr. 1796/1/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2006, contestatorul S.V.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 3298 din 25 mai 2005, pronunţată în dosar nr. 274/2005 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata A.N.R.D.E.
În motivarea cererii, se arată că, dezlegarea pricinii este rezultatul unei serii de greşeli materiale esenţiale ce probau încălcarea clară a unor prevederi ale Constituţiei României, ale unor legi în vigoare, ale căror pacte şi convenţii internaţionale la care este parte şi România.
Contestatorul consideră că instanţa de recurs nu a lecturat actele depuse în dosar şi a pronunţat Decizia nr. 3298/2005 doar în baza pretenţiilor nefondate şi nedovedite ale intimatei.
Respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă se bazează pe o gravă eroare materială, întrucât au fost indicate textele considerate neconstituţionale precum şi articolul constituţional incident.
Contestatorul a exemplificat în cuprinsul contestaţiei paginile care îi susţin opinia.
În ipoteza în care instanţa nu ar fi respins ca inadmisibilă excepţia neconstituţionalităţii invocată, soluţia legală era de admitere a recursului şi de casare a sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin încheierea de şedinţă din 29 iunie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003.
Prin Decizia nr. 503 din 16 octombrie 2006, pronunţată în Dosar nr. 10813/1/2006, completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva încheierii din 29 iunie 2006 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, soluţionând contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 3298 din 25 mai 2005, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 iunie 2004, S.V.M., în calitate de reclamant a solicitat constatarea nelegalităţii Deciziei nr. 57/1997, art. 2 alin. (2) emisă de Preşedintele A.N.R.F.
Prin sentinţa civilă nr. 2023 din 11 octombrie 2004, pronunţată în dosar nr. 1614/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca tardiv formulată, motivând încălcarea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) ultim din Legea nr. 29/1990.
Prin Decizia nr. 3298 din 25 mai 2005, pronunţată în dosar nr. 274/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de S.V.M. împotriva sentinţei de fond.
În prezentul dosar, contestatorul critică Decizia instanţei de recurs din perspectiva prevederilor art. 318 teza I C. proc. civ., când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În opina contestatorului, ignorarea de către instanţa de recurs a probelor depuse la dosar reprezintă o greşeală materială.
Textul se referă la greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formulate ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv, iar anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi în sens contrar.
Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură.
Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai este vorba de o greşeală materială, ci, eventual, o greşeală de judecată.
În speţă, instanţa de recurs a cunoscut despre existenţa cererii prin care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate şi a făcut aprecieri asupra acesteia.
Nemulţumirea contestatorului ţine de aprecierile făcute de către instanţa de recurs în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Motivul invocat de către contestator nu se încadrează în prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., nu reprezintă o greşeală materială.
Faţă de acestea, Înalta Curte urmează a constata neîndeplinite prevederile art. 318 C. proc. civ. şi a respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.V.M., împotriva Deciziei nr. 3298 din 25 mai 2005 pronunţată în dosar nr. 274/2005, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata A.N.R.N.D.E.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 907/2007. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 107/2007. Contencios → |
|---|
