ICCJ. Decizia nr. 107/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 107/2007
Dosar nr. 11961/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 martie 2006, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi I.G.P.R., anularea dispoziţiei din 9 septembrie 2005 emisă de I.G.P.R. şi a Ordinului din 21 octombrie 2005 al Ministrului Administraţiei şi Internelor, repunerea sa în drepturile avute anterior sancţionării prin aceste acte, restituirea drepturilor cuvenite şi suspendarea executării dispoziţiei contestate.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin actele atacate, i-a fost aplicată şi, respectiv, menţinută, măsura sancţiunii disciplinare constând în diminuarea cu 20% a drepturilor salariale pentru funcţia de comisar şef în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Satu Mare, pe o perioadă de 3 luni, pentru faptul că, în urma unui control efectuat în luna ianuarie 2005 nu ar fi informat şeful inspectoratului de existenţa unui număr de 11 sesizări penale cu autori necunoscuţi, neînregistrate în evidenţele unităţii şi ar fi dispus neînregistrarea acestora în nota de constatare şi nu a urmărit înregistrarea lor în evidenţele inspectoratului.
Faptele reţinute în sarcina sa nu îi sunt însă imputabile, deoarece neînregistrarea plângerilor penale s-a făcut datorită unui ordin comun al M.A.I. şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit căruia aceste plângeri se înregistrează abia după confirmarea lor de către procuror, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Pe de altă parte, întrucât, la nivelul inspectoratului nu se cunoaşte exact procedura de înregistrare a unor astfel de plângeri penale şi cele trei persoane implicate direct în activitatea respectivă de înregistrare nu au fost nici măcar sancţionate, iar în privinţa lor s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru aceste fapte, cu atât mai puţin poate fi sancţionat reclamantul care doar a controlat evidenţele în discuţie.
De asemenea, s-a susţinut că actele atacate sunt nelegale, deoarece nu a fost citat procedural la efectuarea cercetării prealabile, nu i-au fost făcute cunoscute rezultatele cercetărilor şi raportul de cercetare prealabilă, nu şi-a putut formula apărarea, contrar prevederilor Ordinului nr. 400/2004 al M.A.I. iar la aplicarea sancţiunii au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind termenul de luare a unei asemenea măsuri şi nici nu i-a fost reţinută, în circumstanţiere, activitatea sa anterioară.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 113/CA/ PI din 26 iunie 2006, a admis acţiunea, a anulat actele administrative atacate, a dispus repunerea reclamantului în drepturile avute anterior emiterii actelor anulate, recalcularea şi restituirea drepturilor băneşti cuvenite şi suspendarea executării administrative până la rămânerea irevocabilă a sentinţei.
Instanţa de Fond a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 18 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum şi cu împrejurarea că, din actele dosarului nu rezultă că reclamantului i-a fost asigurat dreptul la apărare în timpul cercetării prealabile, constatarea unilaterală a organului de control neputând constitui singur temei al adoptării măsurii de sancţionare în discuţie.
Împotriva sentinţei sus menţionate au declarat recurs, în termen legal, atât pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, cât şi pârâtul I.G.P.R., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi I.G.P.R. a criticat sentinţa pentru că Instanţa de Fond a soluţionat greşit excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a acestui recurent, întrucât art. 61 din Legea nr. 360/2002 dispune altfel.
De asemenea, prima Instanţă a interpretat greşit şi dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 360/2002, arătând fără temei legal că ar fi fost încălcate aceste prevederi.
I.G.P.R. a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că Instanţa de Fond a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor legale, interpretând greşit actele deduse judecăţii.
Recursurile sunt neîntemeiate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând actele dosarului şi cererile de recurs sub imperiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., reţine următoarele:
Referitor la excepţia invocată de M.A.I., corect prima Instanţă a înlăturat-o precizând că art. 61 din Legea nr. 360/2002 prevede că şeful ierarhic al celui sancţionat se pronunţă printr-o decizie motivată care este act administrativ fără posibilitate de tăgadă, întrucât produce fără dubiu efecte juridice.
Referitor la fondul cauzei, din probatoriile administrate rezultă că au fost încălcate prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002. Astfel, nu există probe din care să rezulte că intimatul-reclamant ar fi fost ascultat, ori că i s-au adus la cunoştinţă actele cercetării.
Măsura de sancţionare nu putea fi luată discreţionar de către organul de control.
Nu rezultă nici faptul că intimatul-reclamant a fost citat pentru ziua desfăşurării audierilor, dar nici acela că s-ar fi respectat de către organele abilitate procedura cercetării prealabile prevăzută de art. 37 din Ordinul nr. 400/2004.
Înscrisul olograf la care se face referire de către recurenţi, nu a fost depus la dosar, nici la fond şi nici la recurs, pentru a se verifica dacă intimatul-reclamant a fost ascultat.
Aşa fiind, corect prima Instanţă a stabilit că reclamantului i s-a încălcat dreptul la apărare faţă de cele reţinute în sarcina sa.
Pe aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi I.G.P.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi I.G.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 113/CA/ PI din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 977/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1123/2007. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
