ICCJ. Decizia nr. 902/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 902/2007
Dosar nr. 13730/1/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3145 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost admise recursurile declarate de SC C. SA Bucureşti şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor împotriva sentinţei civile nr. 1625/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţa a fost modificată, iar acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Bucureşti privind anularea Ordinului nr. 1132/ b din 5 decembrie 2002 şi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a fost respinsă ca tardiv formulată.
Curtea a reţinut că actele atacate au fost comunicate reclamantei la data de 29 ianuarie 2003 astfel încât, acţiunea formulată la data de 6 iulie 2004 este tardivă, peste termenul de un an prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
La data de 4 octombrie 2006, SC C. SA Bucureşti a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3145 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, arătând că soluţia instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale de ordin procedural, având în vedere că instanţa a confundat borderoul, care face dovada expedierii corespondenţei, cu recipisa de confirmare de primire a corespondenţei. Au fost invocate dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea a precizat că, faţă de faptul că Ordinul nr. 1132/ b din 5 decembrie 2002 a fost comunicat prin poştă, dovada primirii acestuia se face de către cel care l-a transmis numai prin prezentarea recipisei de confirmare de primire, dovadă nedepusă de intimat.
Verificând contestaţia în anulare formulată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Instanţa de recurs nu a comis o greşeală materială, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., atunci când a concluzionat că acţiunea a fost tardiv formulată faţă de împrejurarea că din borderoul registraturii Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor rezultă că ordinul a fost comunicat societăţii la data de 29 ianuarie 2003. Aceasta face parte din argumentarea soluţiei, Curtea apreciind în sensul mai sus arătat, fără să săvârşească o eroare materială.
Dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., care prevăd că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă este rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, legea neurmărind să deschidă părţilor calea recursului la recurs.
Or, în cauză, susţinerile formulate în contestaţia în anulare au fost invocate şi în recurs şi au fost examinate de instanţă, care a apreciat în sensul arătat.
Pentru considerentele expuse contestaţia în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 3145 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 894/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 907/2007. Contencios. Conflict de... → |
|---|
