ICCJ. Decizia nr. 991/2007. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.991/2007
Dosar nr. 843/64/2006
Şedinţa de la 15 februarie 2007
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin cererea înregistrată la 11 noiembrie 2005, pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanţii S.T. şi C.M.S. a chemat în judecată pe pârâţii M.A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia P.M., solicitând obligarea pârâţilor să calculeze şi să plătească drepturile provenind din diferenţa de salariu primită începând cu data de 26 iulie 2005 şi salariul pe care l-au avut până la această dată, sume actualizate cu indicele de inflaţie, ca urmare a devalorizării monedei naţionale şi până la data executării hotărârii judecătoreşti.
Prin sentinţa civilă nr. 368/ M din 24 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 759/M/2005, Tribunalul Braşov a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că, deşi reclamanţii au calificat acţiunea ca fiind un litigiu de muncă, sunt nemulţumiţi de modul de calcul al drepturilor salariale.
Tribunalul a apreciat că se contestă stabilirea coeficientului de multiplicare şi întrucât ordinele a căror emitere se cere sunt acte administrative ale unei instituţii centrale, acţiunea reclamanţilor se circumscrie sferei contenciosului administrativ şi sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi OG nr. 177/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 218/ F din 4 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 843/64/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea sentinţei Curtea de Apel a reţinut că, obiectul acţiunii îl reprezintă acordarea drepturilor salariale, diferenţe pentru perioada pretinsă şi nu contestaţia împotriva ordinelor emise de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel a apreciat că prin sentinţa Tribunalului s-a extins obiectul cererii reclamanţilor.
În baza art. 20 C. proc. civ. s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 21 C. proc. civ. dosarul a fost înaintat înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă reţine următoarele:
Obiectul acţiunii cu care a fost investită instanţa de judecată vizează plata unor diferenţe salariale rezultate din aplicarea unui coeficient de multiplicare greşit.
În momentul introducerii acţiunii, era în vigoare OUG nr. 177/2002.
Competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti şi nu a Curţilor de Apel din ţară era dată de prevederile art. 42 şi următoarele din OUG nr. 177/2002.
Conform art. 42 alin. (2), competenţa instanţei de contencios administrativ este atrasă în cazul în care magistraţii şi celelalte categorii de personal de specialitate prevăzute de ordonanţă sunt nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariale.
În cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi, acţiunea având ca obiect neacordarea unor drepturi salariale deja existente, prin nerespectarea coeficientului de multiplicare de care au beneficiat reclamanţii.
Prevederile OUG nr. 177/2002 de completare cu cele ale Codului muncii, respectiv cu cele ale art. 169, art. 269 şi art. 284.
În cazul magistraţilor este vorba de un raport juridic de muncă atipic, iar lipsa unor proceduri legale pentru reparaţiile cuvenite ca urmare a neacordării unor drepturi salariale deja stabilite trebuie complinite cu prevederile din dreptul comun.
În acest context, în temeiul art. 2 pct. l lit. c) C. proc. civ., competenţa judecării litigiului se va stabili în favoarea Tribunalului Braşov ca instanţă de conflicte de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe S.T. şi C.M.S., M.A., M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - S.P.M., în favoarea Tribunalului Braşov ca instanţă de conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 980/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 992/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
