ICCJ. Decizia nr. 1007/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1007/2008
Dosar nr. 284/39/2007
Şedinţa publică de la 12 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 139 din 01 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, având ca obiect recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea din 25 mai 2007 emisă de pârâtă şi a acordat reclamantului beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit înscrisului aflat la dosar, în anul 1940 comuna C., în care îşi avea domiciliul reclamantul, a fost trecută de la judeţul Câmpulung Moldovenesc, la judeţul Năsăud, intrând astfel sub stăpânirea maghiară, unde a rămas până în luna octombrie a anului 1944, când s-a reintegrat din nou în judeţul Câmpulung Moldovenesc.
Faţă de această împrejurare şi cum martorul T.L., el însuşi beneficiar al Legii nr. 189/2000, a declarat în cauză, că l-a întâlnit pe reclamant în comuna D.C., judeţul Suceava, unde cei doi au fost refugiaţi, în perioada 1942–1945, împreună cu familiile lor, instanţa a concluzionat că reclamantul a făcut dovada atât a refugiului cât şi a persecuţiei din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
Recurenta a susţinut că din documentele depuse la casa judeţeană de pensii nu reiese data şi perioada refugiului, aspecte ce trebuiau dovedite de reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu documente oficiale.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada acestor împrejurări se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002 cu acte eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În raport de aceste dispoziţii legale şi, faţă de împrejurarea că atât cele două declaraţii autentificate de martori aflate la dosar, cât şi declaraţia martorului audiat în instanţă, toţi trei beneficiari ai Legii nr. 189/2000, sunt unanime în susţinerile lor privind refugiul din motive etnice al reclamantului, împreună cu familia, astfel că în mod corect, instanţa de fond a admis acţiunea acestuia.
Pentru aceste motive, constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a instanţei de fond, Curtea, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 139 din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1010/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
