ICCJ. Decizia nr. 127/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 105/CA/2007-PI, pronunțată la 04 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de B.P. în contradictoriu cu Guvernul României, M.S.S.R.B., acțiunea având ca obiect cererea de anulare în parte a H.G. nr. 2060 din 24 noiembrie 2004, cu referire la poziția 20 din anexe, reprezentând "clădire bolțari, planșeu, beton, fântână H., P + 1, piatră, zid bolțari, șarpantă țiglă 1.500 m.p., situată în localitatea Borșa, județul Maramureș".
A fost admisă și cererea de intervenție formulată în favoarea Guvernului României de către D.G.F.P. a Județului Bihor în reprezentarea Statului Român.
Prin aceeași sentință au fost respinse; excepția lipsei procedurii prealabile invocate de M.S.; excepția lipsei calității procesuale pasive a M.S.; excepția tardivității introducerii acțiunii formulată de M.S. și Guvernul României; excepția prescripției dreptului la plângere prealabilă invocată de intervenienta D.G.F.P. a Județului Bihor în reprezentarea M.F.P.; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de Guvernul României.
Pentru a pronunța această sentință, Instanța de Fond a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile față de M.F. nu poate fi invocată, aceasta putând fi formulată numai în raport de autoritatea publică emitentă adică Guvernul României.
în privința excepției prescripției dreptului la plângerea prealabilă invocată de intervenientă, s-a reținut că Hotărârea de Guvern atacată a fost publicată în M. Of. nr. 1129 din 30 noiembrie 2004, fără a cuprinde și anexele 10 - 45, acestea fiind comunicate instituțiilor interesate, doar la solicitarea acestora, așa încât nu se poate reține că reclamantul a cunoscut conținutul hotărârii de guvern, din ziua publicării ei în M. Of., astfel că plângerea administrativă formulată este în termen.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și la respingerea excepției tardivității acțiunii.
S-a reținut de asemeni că reclamantul are calitate procesuală activă, dat fiind că prin sentința judecătorească devenită irevocabilă, i s-a atribuit suprafața de teren de 1.665,5 m.p. din terenul situat în punctul H., deci la locul unde se află și construcțiile cuprinse în Hotărârea de Guvern contestată.
De asemeni M.S. are calitate procesuală pasivă în condițiile în care potrivit H.G. nr. 1106/2002 Spitalul de Recuperare Borșa este în administrarea acestuia.
Analizând cauza pe fond, prima Instanță a reținut că aceasta a rămas fără obiect, întrucât H.G. nr. 2060/2004, a cărei nulitate parțială s-a solicitat, a fost abrogată prin H.G. nr. 1705/2006,art. 9, așa încât efectele juridice ale celei dintâi au încetat.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege, reclamantul,invocând motivul de casare sau de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv soluția Instanței de Fond este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Menționează recurentul că hotărârea Instanței de Fond cuprinde o motivare complet în afara legii întrucât el a atacat unul dintre efectele produse de H.G. nr. 2060/2004 și anume trecerea ilegală în proprietatea statului a terenului proprietatea sa în suprafață de 1.665,5 m.p.
Arată recurentul că chiar dacă între timp, această Hotărâre de Guvern a fost abrogată, efectele ei continuă să subziste, dreptul său de proprietate nefiind restabilit, iar acțiunea sa ar rămâne fără obiect numai în situația în care, ca urmare a abrogării acestei Hotărâri de Guvern ar fi fost radiată din C.F. înscrierea dreptului în favoarea Statului Român.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Instanța de Fond.
Intimații - pârâți M.S. și Guvernul României au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Instanței de Fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul - reclamant prin acțiunea formulată, pretinde că prin H.G. nr. 2060 din 24 noiembrie 2004, în partea privind imobilul prevăzut la poziția 20 din anexe, i s-a încălcat dreptul de proprietate dobândit prin succesiune de la părinții săi, prin hotărâre definitivă și irevocabilă atribuindu-se suprafața de 1.665,5 m.p. teren.
Acestea deoarece prin Hotărârea de Guvern sus - menționată a fost cuprinsă în domeniul public al statului cabana construită pe acest teren în mod abuziv în anul 1986 de către Spitalul de Recuperare Borșa și terenul în suprafață de 1.500 m.p. din jurul acesteia, proprietatea sa.
Așa cum de altfel recunoaște și recurentul - reclamant, H.G. nr. 2060/2004, a cărei nulitate parțială s-a cerut, a fost abrogată printr-o H.G. nr. 1705/2006,art. 9, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
Drept urmare, efectele juridice ale actului administrativ contestat au încetat, fapt pentru care în mod corect și legal Instanța de Fond a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Recurentul susține că Instanța de Fond a pronunțat o soluție greșită, de vreme ce în ceea ce-l privește efectele acestei Hotărâri de Guvern continuă să subziste, dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, fiind înscris în C.F.
Ca atare, arată recurentul - reclamant dreptul său de proprietate nu a fost restabilit și el se consideră vătămat într-unul din drepturile sale prevăzute de lege.
Susținerea recurentului nu este întemeiată, pentru că Instanța de Fond nu putea să dispună anularea în parte a unei Hotărâri de Guvern ce fusese abrogată.
însă, dacă așa cum susține recurentul, efectele acestei Hotărâri de Guvern, respectiv înscriere în C.F. a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, continuă să subziste, acesta are la îndemână calea unei acțiuni civile pentru radierea înscrierii acestui drept în C.F.
în nici un caz, această problemă a radierii înscrierii din C.F. nu poate fi rezolvată pe calea unei acțiuni în contencios administrativ, soluționarea unei astfel de acțiuni fiind dată în competența exclusivă a Instanțelor de drept civil.
Pentru considerentele exprese, recursul declarat de reclamant s-a privit ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. acesta a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 642/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 135/2008. Contencios → |
|---|
