ICCJ. Decizia nr. 1435/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1435/2008
Dosar nr. 1775/33/2007
Şedinţa publică de Ia 3 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 609 din 16 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta H.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii din 20 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 1 septembrie 1940-1 septembrie 1943, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că familia soţului reclamantei a fost nevoită, în toamna anului 1940, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu P. şi să se stabilească în localitatea S., întorcându-se în localitatea de domiciliu în toamna anului 1943.
Împotriva acestei soluţii, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 304 C. proc. civ., a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, arătând că hotărârea este netemeinică şi nelegală, întrucât reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale. De asemenea, se arată în motivarea recursului, instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât martorii care au dat declaraţii în cauză, raportat la împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaşte circumstanţele refugiului familiei soţului reclamantei. Mai arată recurenta că instanţa de fond face o gravă eroare, „acordând drepturi dinainte de intervalul legal 06 septembrie 1940-06 martie 1945";.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din Ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. 1) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Or, din declaraţia notarială a martorilor M.Ş. şi I.A., audiaţi şi nemijlocit de către instanţa de fond, rezultă, într-adevăr, că soţul decedat al intimatei-reclamante, H.F., s-a refugiat împreună cu familia sa, din motive etnice, în septembrie 1940, din localitatea P., în care îşi aveau domiciliul, în localitatea S., întorcându-se în localitatea de domiciliu în septembrie 1943.
În cauză, dovada refugiului soţului intimatei-reclamante s-a făcut, aşadar, conform legii, împrejurarea faţă de care în mod corect a procedat instanţa de fond admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare, drepturile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999.
Nu poate fi reţinută nici critica vizând (ne)veridicitatea declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, întrucât cu privire la acest aspect recurenta-pârâtă s-a rezumat a-şi exprima numai suspiciunea de fals a probelor respective, fără a face, însă, demersurile şi a se folosi de procedurile prevăzute de lege pentru aceste situaţii.
În ceea ce priveşte critica referitoare la data de început a perioadei pentru care au fost acordate drepturile reclamantei, respectiv 1 septembrie 1940, se va reţine că nici aceasta nu este întemeiată, aspectul în discuţie reprezentând o simplă eroare materială, a cărei îndreptare poate fi realizată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., prin corectarea dispozitivului sentinţei recurate, în raport cu minuta acesteia, în care s-a menţionat corect data de 6 septembrie 1940, ca dată de început a perioadei pentru care au fost acordate drepturile intmatei.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se, ca fiind temeinică şi legală, sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 609 din 16 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1434/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1436/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
