ICCJ. Decizia nr. 1463/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1463/2008
Dosar nr.1114/33/2007
Şedinţa publică din 4 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamanta O.C.F. a chemat în judecată C.J.P. Cluj pentru ca Instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. l 89/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că împreună cu părinţii săi au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena şi beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 534 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut faptul că reclamanta nu a tăcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta O.C.F., criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că beneficiază de prevederile actului normativ invocat, întrucât a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite şi, ca atare, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege, depunând la dosarul cauzei înscrisuri care fac această dovadă pentru a fi avute în vedere de Instanţa de control judiciar.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul formulat şi rejudecând cauza, pe fond, va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii reclamantei pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor care împreună cu părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Interpretarea pe care Instanţa de Fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice… Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Din materialul probator, depus de recurenta-reclamantă la dosarul de recurs, rezultă faptul că recurenta - reclamantă s-a refugiat din localitatea de domiciliu împreună cu părinţii săi, datorită persecuţiilor de natură etnică suferite, ceea ce o îndreptăţeşte să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
De asemenea, este de reţinut şi aspectul că martorul audiat la Instanţa de Fond este el însuşi beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, situaţie care nu duce la acordarea dreptului automat şi pentru reclamantă, dar este în măsură să releve că situaţia prezentată în calitate de martor este reală, întrucât persoana a cunoscut direct, a trăit şi a suferit direct evenimentele respective.
Pronunţarea unei soluţii diferite pentru persoane aflate în situaţii identice ar duce la încălcarea principiului de drept al echităţii şi la încălcarea egalităţii în drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituţia României.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.C.F. împotriva sentinţei civile nr. 534 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei O.C.F.
Anulează Hotărârea nr. 20896 din 14 februarie 2007 emisă de C.J.P. Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Obligă pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1462/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1465/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
