ICCJ. Decizia nr. 1458/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1458/2008
Dosar nr. 3829/2/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti şi precizată ulterior, reclamantul C.D. a solicitat desfiinţarea adresei emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adresă prin care i-a fost adus la cunoştinţă faptul că recursul în anulare a fost desfiinţat şi obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să promoveze recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 1082 din 15 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a.
În motivarea acţiunii a arătat faptul că a solicitat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să declare recurs în anulare într-o cauză penală în care a avut calitatea de inculpat, iar pârâtul i-a comunicat că această cale de atac extraordinară a fost desfiinţată.
Prin sentinţa civilă nr. 1634 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, în litigiul dedus judecăţii, nu s-a tăcut dovada unei vătămări într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, condiţie sine qua non pentru admisibilitatea unei acţiuni introduse pe calea contenciosului administrativ.
Actul atacat nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este o simplă adresă cu caracter informativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, rară a-l motiva în drept.
Recurentul susţine că este vătămat în drepturile sale prin nesoluţionarea în termen rezonabil a cererii sale de promovare a unui recurs în anulare, adresa atacată fiind actul administrativ care blochează accesul său la un proces în care să-şi dovedească nevinovăţia.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele Curţii de Apel.
În plus, a arătat că informaţia comunicată recurentului - reclamant prin adresa atacată este corectă, întrucât prin art. 1 pct. 5 din Legea nr. 576/2004 privind modificarea şi completarea codului de procedură penală, art. 409-4141 din acest cod, texte de lege care reglementau instituţia recursului în anulare, au fost abrogate. Oricum, a mai conchis intimatul, fostul art. 409 C. proc. pen. instituia o facultate pentru Procurorul General în declararea recursului în anulare, iar nu o obligaţie.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs s-au depus înscrisuri referitoare la demersurile recurentului (cereri, memorii) pentru revizuirea sentinţei penale nr. 1082 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1836 din 2 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Decizia nr. 3247 din 18 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat C.D. împotriva Deciziei penale nr. 57/ A din 12 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului, a întâmpinării, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Prima Instanţă a reţinut în mod corect că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât nu are aptitudinea de a modifica ori stinge raporturi juridice.
Astfel, prin adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul - pârât îi comunică recurentului un eveniment legislativ notoriu: „..odată cu adoptarea Legii nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 576 din 20 decembrie 2004 privind modificarea C. proc. pen., calea extraordinară de atac a recursului în anulare a fost desfiinţată".
De altfel, soluţia de respingere a acţiunii se impunea şi pentru un alt motiv.
După cum arată chiar reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată, adresa atacată i-a fost comunicată la data de 10 ianuarie 2005.
În raport de acest moment, acţiunea formulată la data de 5 aprilie 2006 era şi tardivă, fiind depăşit termenul de 1 an prevăzut de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinţei civile nr. 1634 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1438/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1462/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
