ICCJ. Decizia nr. 1469/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1469/2008
Dosar nr. 1559/33/2007
Şedinţa publică din 4 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantul C.Ş. a chemat în judecată C.J.P. Cluj pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că, împreună cu părinţii săi, a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice şi beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 512 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că familia reclamantului a fost nevoita să-şi schimbe domiciliul, datorită persecuţiilor etnice suferite, iar reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, întrucât declaraţiile martorilor, avute în vedere de instanţa de fond, nu cuprind date care să confirme data de plecare în refugiu, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Pe de altă parte, instanţa de fond a dat dovadă de rol activ şi a procedat la audierea martorilor, iar din declaraţiile acestora coroborate rezultă situaţia de fapt reclamată prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea, este de reţinut şi aspectul că martorii, ale căror declaraţii se află la dosarul de fond, sunt ei înşişi beneficiari ai dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, situaţie care nu duce la acordarea dreptului automat şi pentru reclamant, dar este în măsură să releve că situaţia prezentată în calitate de martor este reală, întrucât persoana a cunoscut direct, a trăit şi a suferit direct evenimentele respective.
Pronunţarea unei soluţii diferite pentru persoane aflate în situaţii identice ar duce la încălcarea principiului de drept al echităţii şi la încălcarea egalităţii în drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituţia României.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 512 din 22 octombrie a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1470/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
