ICCJ. Decizia nr. 1511/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1511/2008
Dosar nr. 1481/1/2008
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 februarie 2008, I.D.A., magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 18 din 17 ianuarie 2008 a Plenului C.S.M. prin care i-a fost respinsă cererea pentru recunoaşterea gradului de judecător de Curte de Apel.
În motivarea recursului s-a arătat că I.D.A., de la data de 10 octombrie 2003 deţine funcţia de magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie când, potrivit Legii nr. 56/1993 funcţia de magistrat-asistent era asimilată şi avea gradul unui judecător de Curte de Apel; că Plenul C.S.M. i-a respins cererea cu motivarea că art. 37 alin. (3) din Legea nr. 56/1993 nu consacra posibilitatea dobândirii unui astfel de grad profesional, ci doar asimila magistratul-asistent, ca rang şi salarizare, judecătorului de Curte de Apel, asimilare care era un atribut al funcţiei de magistrat-asistent şi nu putea opera decât pe durata îndeplinirii acesteia.
Recurenta a precizat că legea nu făcea o astfel de distincţie şi că practica judiciară este în sensul susţinerilor sale.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Prin ordinul din 10 octombrie 2003 al Curţii Supreme de Justiţie recurenta a fost numită, începând cu data de 16 octombrie 2003, în funcţia de magistrat-asistent, funcţie asimilată celei de judecător de Curte de Apel.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justuţie, în vigoare la data numirii recurentei prin ordinul precizat, magistraţii asistenţi fac parte din Corpul Magistraţilor şi se bucură de stabilitate iar condiţiile generale de numire a acestora sunt cele cerute pentru funcţia de magistrat, conform Legii nr. 92/1992 republicată, privind organizarea judecătorească.
În conformitate cu dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii, procurorii şi magistraţii asistenţi de la Curtea Supremă de Justiţie, iar potrivit art. 44 alin. (1) din aceeaşi lege, constituie vechime în magistratură şi perioada în care o persoană a îndeplinit funcţia de magistrat asistent la Curtea Supremă de Justiţie, precum şi perioada în care a îndeplinit profesia de avocat.
Recurenta, timp de 8 ani, 9 luni şi 26 zile a fost avocat în Baroul Bucureşti, după care, prin ordinul nr. 119/2003 al Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie a fost numită magistrat asistent în considerarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 56/1993, care prevăd că magistraţii asistenţi pot fi numiţi şi dintre avocaţi, pentru care vechimea se stabileşte conform Legii nr. 92/1992.
Or, aşa cum s-a precizat mai sus, vechimea în avocatură constituie vechime în magistratură potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 92/1992.
Ca urmare, recurenta se află în situaţia care circumscrie dispoziţiilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 56/1993, care prevăd vechimea necesară magistratului asistent pentru dobândirea gradului de judecător de Curte de Apel.
Textul legal precizat nu foloseşte sintagma de „asimilare în rang şi salarizare” a magistratului asistent cu judecătorul de Curte de Apel, astfel cum susţine intimatul. Art. 37 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 56/1993 precizează faptul că magistratul asistent, cu vechime de 6 ani, care poate fi redusă cu o pătrime, poate dobândi gradul de judecător de Curte de Apel.
Referirea intimatului la dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 92/ 1992, precum şi la dispoziţiile Legii nr. 303/2004 nu sunt relevante cauzei, întrucât primele se referă la ierarhia funcţiilor de conducere şi de execuţie, iar ultimele nu erau în vigoare la data numirii recurentei, astfel încât nu pot fi aplicate întrucât s-ar încălca principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile [art. 15 alin. (2) din Constituţia României].
Dacă s-ar admite teza intimatului ar fi încălcate principii generale cum ar fi: principiul echivalenţei postului şi gradului, al bunei-credinţe şi al protecţiei încrederii legitime, principii de bază ale dreptului comunitar.
Nerecunoscând petentei gradul de judecător de curte de apel, intimatul a pronunţat o hotărâre care se impune a fi anulată şi în urma admiterii recursului, Plenul C.S.M. va fi obligat să emită o hotărâre prin care să recunoască recurentei gradul de judecător de curte de apel.
În ce priveşte excepţia de inadmisibilitate a recursului, invocată oral de reprezentantul C.S.M., Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.
Potrivit art. 29 alin. (7) cu referire la alin. (5) din Legea nr. 317/ 2004 privind C.S.M. (text declarat constituţional prin Deciziile nr. 331/2007 şi nr. 634/2007 ale Curţii Constituţionale), hotărârile C.S.M. referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs.
I.D.A., magistrat asistent cu grad de judecător, făcând parte din Corpul Magistraţilor, potrivit art. 36 din Legea nr. 56/1993, are dreptul de a promova recurs împotriva hotărârii nr. 18/2008 a Plenului C.S.M., întrucât prin aceasta s-a statuat cu privire la cariera sa ca magistrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.D.A. împotriva hotărârii nr. 18 din 17 ianuarie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată şi obligă Plenul C.S.M. să emită hotărâre prin care să recunoască recurentei I.D.A., gradul de judecător de Curte de Apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1506/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1518/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
