ICCJ. Decizia nr. 1618/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1618/2008
Dosar nr. 1578/33/2007
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 572 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.V.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, dispunând anularea parţială a Hotărârii nr. 22278 din 16 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat şi pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 13 septembrie 1943, cu acordarea drepturilor băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, la 1 noiembrie 1940 - din cauza persecuţiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria - din localitatea de domiciliu, în localitatea Turda şi că menţiunea privind data refugierii datată 13 septembrie 1943, înscrisă în extrasul eliberat de Arhivele Naţionale, poate fi interpretată ca dată a declaraţiilor făcute de părinţii reclamantului pentru a beneficia de ajutoarele acordate de stat la acea vreme.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs C.J.P. Cluj, susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ., reiterând apărările invocate înaintea instanţei de fond.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor A.V. şi V.S., coroborate cu menţiunile înscrise în carnetul de muncă al tatălui reclamantului, B.V., care atestă că acesta a fost angajat la Prefectura judeţului Turda, la data de 1 noiembrie 1940, încetându-şi activitatea la acest loc de muncă la data de 1 mai 1945, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuţiilor etnice la care era supusă populaţia de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamantul şi familia sa s-au refugiat din localitatea Gilău, în care îşi aveau domiciliul, în localitatea Turda, judeţul Cluj, la sfârşitul anului 1940, iar nu în anul 1943, aşa cum susţine recurenta - pârâtă.
În cauză, dovada datei de început a refugiului reclamantului este, aşadar, noiembrie 1940, iar aceasta s-a făcut conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 şi pentru perioada anterioară anului 1943, în care părinţii intimatului, urmărind să beneficieze de ajutoarele acordate de stat la acea vreme, s-au înscris pe tabelul întocmit de autorităţi în localitatea de refugiu.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei nr. 572 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1617/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1619/2008. Contencios → |
|---|
